marți, 2 decembrie 2008

GAND

Gandindu-ma in preajma miezului de noapte am uneori impresia ca timpul ma lasa sa impietresc o clipa in necunoscut,in bataia vantului,devenind propria mea enigma pe care renunt s-o mai dezleg,in vreme ce umbra mea asemeni gandului continua sa umble prin lume de una singura.

Stau la fereastra.Ce privesc? Nu stiu poate strada,poate viitorul,sau dimporiva,amintirile desi amintirile nu reinvie decat atunci cand viitorul ni se ingusteaza.Este ora cand aripile morilor de vant din copilarie au incremenit intre pamant si cer.

Este ora cand lucrurile care au fost candva frumoase se scalda in muzica neagra a umbrelor.Apoi intelegem ca durerea nu se invata din carti si despartirea nu este o materie de examen,ca o zi inconjurati de dragostea celor din jur valoreaza mai mult decat eternitatea.De aceea vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi.

Chiar daca de-a lungul timpului am trecut prin multe incercari,undeva in adancul meu am sperat ca am ramas inocenta,ascunzand acest lucru ca un mare secret.Reflectand la valurile vietii am inteles ca nu am avut NICIODATA nimic complet,dar am fost scutita si de saracia totala,totusi orgoliul meu intalnindu-se fara intermediari cu umilinta.Am visat....asa ca nu ma mai mir de faptul ca sunt atrasa de lucruri contrarii,intelegand de ce unii iubesc noptile,dar fara sa stiu de ce altii se tem de ivirea zorilor.

A privi inseamna un lucru,a vedea inseamna altul,a intelege inseamna un al treilea,a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus,dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras.

Acum totul s-a terminat.Am aruncat visele,am aruncat amintirile,am scos ultimul strigat de suferinta.Pentru ca din vise,amintiri si suferinte am murit. Iar acum cand am inviat,vreau sa traiesc pentru totdeauna.

0 comentarii: