E o enigma în haosul uitării un biet suflet trudit geme o sumbră agonie-l cuprinde-n ţărmul mării când valurile zadarnic încearcă să îl cheme
Rănit de-a timpurilor neagră ură singurătatea gândurilor îl poartă prin ruine din umbra anilor câte-un regret mai fură şi apoi oftează gândind la nemurire...
"Iubirea, credinta, speranta/
De- a pururi in suflet sa-ti fie!/
Caci fara de ele viata/
E vesnic trista si pustie!/
Daca vreodata în lume/
Ai sa te-ntrebi de ce traiesti/
Un tainic glas îti va raspunde:/
Sa lupti, sa speri, si ...sa iubesti! " -
Tudor Arghezi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu