miercuri, 31 decembrie 2008

TRADAREA...pentru EA


Simt ca usa aceea imi e inchisa.
Eu,acea carte larg deschisa
Is la pamant de indignare!
Cu ce am gresit atat de tare?

Am pus inima pe balanta,
Daca mai are relevanta,
Si din ea au iesit stele,
Lume multa cautand prin ele.

Cum ziceam,eu sunt o carte,
Deschisa mereu, in alta parte.
Insa, acele minunate file pozitive,
Sunt intinate si radioactive.

Te-ai folosit de sufletu-mi candid,
Care era un sfaraitor carbid,
Speculand bunatatea mea,
Hranindu-te rapace si avid din ea.

Am in palme stropi de sange,
Lacrima din ochi acelasi lichid prelinge,
Oftez adanc si te-nteleg.
Nu ma razbun, nu-s bun strateg.

Si cand ai sa crezi ca m-ai invins,
Vei da de falsul Paradis,
Frumosul un recul o sa iti fie
Dar,eu nu mai sunt! Restul e poezie...

Ai sa cauti disperata un umar,
Nu vei gasi, is putine ca numar.
Si-abia atunci ai sa inteleagi
Ca acea carte mai e dar, nu-i intreaga!

Foile i se vor transforma in cristale,
Nemaiprimind a ta reala jale,
Intrebandu-te, de ce oare
Acel umar este rece? Si moare...

0 comentarii: