sâmbătă, 20 decembrie 2008

Şi iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot …

Aşa ! … dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă …

Şi cale gândului se-nchide
Doar lacrimile văd şi cer …
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură …
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer …

Elena Farago

1 comentarii:

valy spunea...

Replica la poezie:

Si gandul meu este la tine,
Te-astept sa vii din cer de sus
Sa ma cuprinzi cu-a ta vapaie
Si sa ma duci in ceruri sus.

P.S. am scurtat poezia si am scos esentialul.Cititorii nu or sa se mai chinuie sa-i inteleaga versul, o vor citi pe-aceasta.