luni, 29 decembrie 2008

Ne naştem din nimic
ca să trăim povestea unui nimic interesant...
deschidem ochii greu
căci nimicul din exterior ne orbeşte
şi nu încetăm să ne mirăm mereu
cum nimicul pe zi ce trece se înmulţeşte.
Astfel trăim cu un nimic în suflet
şi-n linişte căci pacea e divină
şi la nimic nici nu ne mimăm un zâmbet
căci nu avem nimic la rădăcină...
Suntem nimic pe lângă alţii
ei sunt nimic în faţa noastră
luna zadarnic luceşte-n vârful bolţii
şi soarele zadarnic răsare la fereastră
căci totul e nimic în lume
trecem prin viaţă fără urme
murim dintr-un nimic şi printr-o întâmplare
nimicul nostru urmaşi nu are...
Ne naştem din nimic
ca să trăim povestea unui nimic interesant...

0 comentarii: