sâmbătă, 13 decembrie 2008

Scrisoarea unui om "mare" catre Mos Craciun

Scrisoarea unui om "mare" catre Mos Craciun (1)

Draga Mosule, iti spun: nu-s nici mic si nici nu-s bun! Unii zic ca nu mai esti/ ca traiesti doar in povesti/ Nu ii cred, c-asa vreau eu, sa ma mint - e dreptul meu. Cand erai tu Mos Gerila/ imi era de tine mila/ Ca erai sarac si niciodata/ N-aveai in barba suficienta vata/ Si nici in sacul peticit, purtat pe la serbari/ mai mult de un decret si cinci scrisori. Dar te-am iubit cum poti iubi de teama/ Fara cracneli! Chiar te-am luat in seama/ ti-am spus atatea poezii cate-am stiut/ Tu-ai lacrimat cand mama m-a batut/ ca printre ele-am spus si o prostie: ca n-ai fi Mosu', ci unchiul Ilie./ Stiu c-am gresit, de-aceea-ti cer iertare/ acum cand am ajuns si eu mai mare/ Cand - iata - esti bogat si poti s-alegi/ la casele copiilor sa mergi/ Cu limuzina sau cu avionu'/ Ca deh, tu executi doar ce a comandat "coconu"/ Vezi bine, astazi sunt copiii diferiti/ Depinde cine sunt al lor parinti/ Ce leafa au si in societate/ Cum se invart la vantu care bate/ De-aceea multi nici nu mai sunt copii/ Ci doar odrasla unei smecherii...


Scrisoarea unui om "mare" către Moş Crăciun (2)

La ei aproape orice zi e-o sarbatoare/ Si nicio bucurie nu e mare/ Oare cum e sa-mbatranesti scarbit/ Sa simti ca esti de bine plictisit?.../N-as vrea sa stiu, iar daca stii raspunsul/ Te rog sa-l uiti cat se aude palnsul/ Copiilor ce n-au nici un Craciun/ Pe lumea asta un parinte bun/ Lor sa le dai macar o firimitura/ iubirii de parinti, nu ura/ Nu trenulete, nici papusi, nici mere/ Ci mangaiere sufletul lor cere!/ Nu le cauta ghetutele curate ori baradu'impodobit cu toate/ ghirlandele de aur ale'ndestularii/ caci n-au nimic din multul sarbatorii/ Daca-ai sa poti, si nu iti cer prea mult,/ Ia-ti sania de Craciun ca mai demult/ si du-te cu alaiul tau in vis/ La cei carora viata le-a promis/ Si nu le-a dat nimic/ Doar le-a luat si din putinul care l-au visat./ Gaseste tu minciuna potrivita cu uratenia lumii sa n-o simta/ iar roiul licuricilor ce-l lasa/ sania ta in zboru-i peste casa/ S-aduca fiecarui copilas/ Povara unui vis cu-n ingeras/ Ce-aprinde ca pe-o stea in viata-i toata/ Lumina sarbatorii, adevarata!... Ma iarta, Mos Craciun, de cate-ti spun.../ Dar vezi... nici mic nu sunt si nici nu-s bun!

Sorin GARJAN

0 comentarii: