luni, 29 decembrie 2008


Am vrut să vă împărtăşesc povestea mea. Pentru că în spatele aparenţelor se află un om deosebit. Nu unic – tocmai de aceea deosebit. Luaţi-o aşa: Viaţa este pânza, Povestea este pictura, iar culorile... culori nu există, este doar un ‘peisaj în alb’. Deoarece povestea mea surprinde părţi din poveştile voastre. Astfel ‘Voi’ deveniţi în mod automat un întreg. Iar Întregul sunt Eu, pentru că Eu inţeleg acum (!), Voi doar ‘veţi înţelege’... în ciuda faptului că ne învârtim în grupuri sociale diferite, că purtăm haine şi accesorii care ne diferenţiază, că purtăm măşti ale indiferenţei, voi toţi sunteţi ca mine. Da! Astăzi vă declar război! Căci cine sunteţi voi să mă criticaţi? Să mă judecaţi după cateva cuvinte, cuvinte care sunt menite să îmi exprime sentimentele? Voi nu vedeţi decât ceea ce vreţi să vedeţi, eu văd ceea ce trebuie. Mă uit în juru-mi şi sunt dezgustată de ‘hainele’ cu care vă acoperiţi golul sufletului: ipocrizie, ignoranţă, cinism. Vă provoc să recunoaşteţi că nu sunteţi ceea ce v-aţi vrea a fi... Aveţi tăria să vă bateţi, dar nu aveţi tăria să recunoaşteţi că aţi fost bătuti; aveţi curajul să faceţi bungee-jumping, dar nu aveţi curajul să cereti ajutor in momente de cumpănă; ştiţi să iubiţi uratul, dar nu ştiţi să urâţi frumos. De ce pentru Dragoste există o mie de feluri de frumuseţi, dar pentru Ură nu există nici măcar un cuvânt frumos? De ce toţi ridică în slăvi Iubirea, dar nimeni nu apreciază Ura? .....

2 comentarii:

valy spunea...

Buna Nico!

Imi place cum ai reorganizat blogul si-mi place si muzica.

Sa ai o seara placuta in continuare!

Anonim spunea...

wow imi place k indraznesti...