miercuri, 30 decembrie 2009

Sinceritate


Vesnic, acest cuvant atat de calcat in picioare, ne suna in minte rau sau bine. Aceasta depinde de felul in care ne gaseste si de motivele pentru care suntem constransi ca sa il denaturam. Sa fii sincer in ziua de astazi este pentru cei mai multi o aberatie, adica nu se poate, sau nu trebuie. Vei fi expus sa pierzi totdeauna cand vei fi sincer, aceasta este conceptia celor mai multi despre sinceritate.
Cei mai multi nici nu stiu ce inseamna acest lucru. Am fost si suntem invatati sa nu fim si nici sa nu devenim chiar atat de sinceri ! De cele mai multe ori acest principiu este ocolit, este calcat in picioare si este denaturat.
Oare care sa fie totusi regula dupa care sa folosim acest principiu, daca il pot numi asa, SINCERITATEA ? Ce castigi si ce pierzi atunci cand esti sincer cu tine insuti ? Poate mult, poate putin, sau nimic ! Sinceritatea capata o insemnatate mult mai importanta atunci cind vorbesti despre a fi sincer cu tine insuti. Nu-i asa?
Adica sa fii sincer cu tine insuti este nevoia zilei de astazi. A fi sincer cu tine este un pas inainte si in sus. A fi sincer cu tine inseamna sa stii sa devii sincer cu cei de langa tine .
Ce mult se pierde atunci cand acest fel de a ne exprima este denaturat sau folosit altfel de cum trebuie. A nu fi sincer este primul pas spre a spune din ale tale, a nu fi sincer inseamna sa folosesti ceva care inlocuieste adevarul. A nu fi sincer este pentru cei de langa tine de fiecare data o crima care nu se vede dar se simte.
Poate mai mult o moarte sigura dar lenta, atat a ta cat si a celui care te asculta. A nu fi sincer inseamna sa folosesti ceva care este intre “Da, da!” si “Nu, nu!”. A nu fi sincer cu tine astazi, costa mult; atat de mult incat niciodata nu vei putea recupera vesnicia !
De fapt suntem cu toti pe acest pamant rezultatul unei experiente a neascultarii si a nesinceritatii fata de Dumnezeu .
Poate ca si tu, cel care citesti aceste randuri ai experimentat in viata ta ce inseamna sa nu fii sincer cu tine insuti. Totusi, nu cred ca atunci cand ti-ai vizitat medicul de familie cu o problema personala ai folosit improvizatii pentru a nu fi sincer. Atunci ai fost sincer cu tine si cu el. Cu totii vrem sa fim tratati cu sinceritate de cei de langa noi. Atunci cand suntem tratati cu nesinceritate experimentam un sentiment amar.



In jurul nostru exista o lume care este tot mai invaluita in misterele neadevarului. Multi oameni spun una si gandesc alta, multi cred una si fac alta, si cei mai multi nu stiu ce inseamna sa fie sincer cu ei insisi. Eu si cu tine suntem chemati sa invatam si sa experimentam zi de zi sinceritatea. Sinceritatea in plan orizontal, in plan vertical si, de ce nu, si in sistemul interior al fiintei noastre. Sa fii sincer cu tine insuti este primul pas spre mai departe ...
E nevoie de a spune Adevarul tot mai tare si mai des, atat de mult incat Dumnezeu sa aiba pretutindeni strajeri ai sinceritatii.
Pierdem mult atunci cand nu suntem sinceri cu cei de langa noi, pierdem si atunci cand altii ne trateaza cu nesinceritate : dar pierderea cea mai mare este atunci cand nu stim si nu vrem sa fim sinceri cu noi insine.
Ce este sinceritatea ? Este o atitudine? Este o calitate? Este un principiu?
Sa invatam chiar astazi sa fim sinceri cu noi insine ! Maine vom putea fi sinceri cu cei de langa noi! Si, in final, vom putea castiga lupta care este pentru fiecare un examen, si anume ca sinceritatea sa devina pentru noi un principiu .

luni, 28 decembrie 2009

Singuratatea mea


Ma simt un vid, o anonima. Vreau sa fug de propria-mi persoana pentru a-mi gasi linistea, pentru a ma pierde si uita de lume , pentru a ma reexamina si reconsidera. E prea aglomerat Pamantul ca sa-mi mai pot gasi linistea, drumul. Prea multe ganduri, prea putine sentimente si suflete, prea putina intelepciune si prea multa tradare. Societati pline de inteligenta dar atat de imbacsite cu prostie si limitare. Nimeni nu se naste destept, dar prea multi sunt inteligenti desi mor in prostie. A te putea defini , inseamna a te simti impacat si a-ti putea aprecia calitatile si cunoaste defectele, dar linistea sufleteasca nu implica niciodata resemnarea, acel steag alb atat de rusinos. A fi inteligent este un dar, un atuu, o sansa. A fi destept este o calitate si este minunat. Toti suntem la poalele uriasului munte, toti poate privim neicrezatori varful indepartat, alunecos al muntelui. Vrem sa ajungem sus pe versant dar este prea inclinat si neprimitor.....pare imposibil. Inteligenta nu face decat sa-ti arate modul, calea ascunsa dar atat de evidenta pe care poti urca incet dar sigur muntele. Unii o vad, altii nu, iar cei mai multi mor incercand. Drumetia e lunga si grea, dureroasa si necrutatoare. Te formeaza, te invata, te pedepseste dar te si rasplateste. Pana si sentimentele se invata..... Pe acest drum devii mai destept, tot timpul mai destept si mai uman, mai bland si iubitor, te apropii de desavarsire.
Sunt singura pentru ca nimeni nu este pe drumul meu. Multi au ramas jos , la baza muntelui, in pesterile racoroase si neprimitoare, urandu-se si luptandu-se. Stiu de ce sunt singura si mai stiu ca drumul acesta este al meu si nu a mai fost strabatut de nimeni pana acum. Ceilalti cu care am plecat in calatorie au apucat-o pe alte cai, poate mai usoare si mai sigure, pentru ca ei le-au vazut, eu nu. Stiu ca sunt mai inteligenti dar ramane de vazut daca vor rezista. Nu stiu unde ma duc, dar sigur urc desi nu stiu pana unde. Ascensiunea e grea, tare dificila si aspra asa ca sunt uneori nevoita sa mai si cobor , dar dupa aceea ma straduiesc sa ajung cat mai sus. Nu am fost niciodata sigura daca drumul e bun, de fapt nici nu m-am sinchisit de asta pentru ca imi dau seama ca ei au avut ceva in plus, inteligenta, dar asta nu ma impidica niciodata sa ajung mai sus ca ei, dimpotriva poate ma intareste.
Un sigur lucru ma supara cu adevarat si ma intristeaza tot timpul ; ma face sa vreau sa cedez uneori desi stiu foarte bine ca asta nu e solutia, dar imi raneste sufletul prea tare, mult prea profund. E ipocrizia. Intalnesc oameni, care m-au tradat, m-au folosit si aruncat. De ce? Nu, intrebarea aceasta este prea mult. Pur filozofie, iar filozofii nici acum nu au gasit raspunusrile la intrebarile care ii framanta de milenii si care ar reprezenta cheia existentei umane. Ce este lumea ? Pentru ce traim cu adevarat ? Este oare cu adevarat lumea o creatie a propriilor simturi? Fizic, raspunsul e sigur nu, dar metfaizic , nu stiu, poate. De ce? Nu stiu si nici nu vreau sa aflu pentru ca raspunsul ar fi mult prea elaborat si insignifiant pentru propria-mi existenta. Daca lumea este o creatie a proprilor simturi, atunci moarte ce este ? O incetare a sensibilitatii simturilor ? E chiar atat de greu sa fii intelegator ? E chiar atat de greu sa fii loial? E chiar atat de greu sa fii om ? La ultima intrebare stiu raspunsul, e unul propriu dar general valabil, unul universal: sa fii om e dificil , chiar greu, aproape imposibil. Ce sanse sunt pentru tine sa fii om atunci cand rostesti cuvantul imposibil ? Perfectiune nu exista, dar dorinta? Sunt sigura, atat de sigura de existenta dorintei incat am inceput sa ma indoiesc chiar eu de propria-mi siguranta. Raspunsul celorlalte intrebari nu il stiu, nimeni nu cred ca il stie sau poate chiar nu exista, iar filozofia e pretutindeni, filozofia apare atunci cand deschizi ochii si iti folosesti inteligenta. Dar cert e un lucuru, eu tot singura sunt si cred ca singura voi ramane pana la apusul fiintei mele, a simturilor mele si sper sa fie un apus cat mai indepartat si vazut cat mai de sus, pentru ca eu sunt in esenta o privitoare…

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Despre prietenie - Mircea Eliade


"Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot.
Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic"
celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce
asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si
inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu
esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri".
Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate
se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare.
De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea
ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.



Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica,de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport,s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general,
ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.
Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea?
Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia.
M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu
corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai
mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera."

vineri, 25 decembrie 2009

Smile and be happy! :-)

CRACIUN FERICIT !



Sa va fie bine si frumos in ziua SFANTA DE CRACIUN!

miercuri, 23 decembrie 2009

Azi e miercuri, maine-i joi

luni, 21 decembrie 2009

Naivitate


Conform dictionarului, "naivitatea" este acea trasatura a cuiva de a fi “lipsit de experienta si de prefăcătorie, simplu, natural, credul si sincer; care vădeste sinceritate si curatenie morală; ingenuu; candid; inocent; care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate”.
Citind aceste definitii incep sa ma intreb de ce ‘naivitatea’ este de cele mai multe ori folosita mai degraba ca un defect decat ca o calitate.
Am invatat ca naivitatea te ajuta sa te ridici, sa te scuturi si sa o iei de la inceput. Sa crezi in tine la fel de mult, sa crezi ca poti. Naivitatea te ajuta la ceva si mai important decat asta: te ajuta sa continui sa crezi in oameni chiar si dupa ce ai acumulat suficiente dovezi ca nu e tocmai intelept. Zic mai important pentru ca pe tine te poti controla si de tine raspunzi tu. The others… nu poti controla dar uneori raspunzi de. … Eu i-as zice un pericol ceva mai mare.
Un om care prefera sa fie naiv are mai multe motive de bucurie . Un om naiv crede si continua. Un om naiv stie cum sa-si reduca suferinta cauzata de inerentele deziluzii si dezamagiri. Un om naiv spera si mai incearca o data.
Un om naiv se indragosteste de o privire, de o fraza, de o intonatie, de o baltoaca in care se reflecta o vrabie, de oameni imperfecti pe care-i ajuta sa se simta, pentru o vreme mai scurta sau mai lunga, perfecti.
Iar la sfarsitul zilei va fi ras si se va fi bucurat mai mult. Va fi adus mai multa bucurie decat omuletii realisti si educati si care fac frumos si socialmente acceptabil.
Naivitatea din dictionar e doar un ideal-tip. Orice cuvant si orice sentiment e doar un ideal-tip pana nu-l facem al nostru.



Intreaba un om naiv cum e ploaia, cum e un bulgare de zapada sau cum e sa iubesti. Cum e sa te indragostesti din sase cuvinte, o expresie si cinci centimetri de banca in parc si o noapte de cineva care nu te vrea. Cum e un autor care-i place. Cum e cand ti se spune ca ai trezit la viata un suflet amortit de propriile fapte monstruoase. Cum e crema de zahar ars sau caramelul. Cum e sa auzi ca ai inseninat o zi ce parea ireparabila. Cum e sa ajuti. Cum e sa faci un cadou neasteptat. Cum e sa trimiti un sms in care scrie: vad un nor la stanga, port bluza alba, ce frumos ninge, ma cam prea gandesc la tine, mi-am luat cercei.
Intreaba! Si poate o sa-ti para rau ca nu poti fi si tu naiv.

duminică, 20 decembrie 2009

Sfaturi...interesante


1. Din totalul celor care bat la usa ta 99% vin sa-ti ceara ceva.
2. Adevarul este relativ.
3. Multi dintre cei care "iti vor binele" iti vor oferi surprize.
4. Sa faci un lucru cind esti sigur de reusita. Nu astepta cai mai
usoare de al realiza caci s-ar putea sa fie prea tirziu.
5. Uita-te in ochii celui cu care vorbesti si vei afla mai mult de cit
iti spune el.
6. Cind cineva este nervos din cauza ta ai ocazia sa afli ce gindeste
cu adevarat despre tine.
7. Cind tu esti suparat pe cineva respira adinc si incearca sa te abtii
sa spui ceva ascuns in inima ta.
8. Daca cineva ti se destainuie, asculta-l, vei afla multe.
9. Daca vrei sa afli si mai multe, te faci ca il asculti dar nu cu o
curiozitate deosebita,eventual inventezi si tu o poveste asemanatoare
si mai pui cite o intrebare fara legatura cu discutia, apoi astepti
sa vezi daca revine singur la disutia precedenta. Daca nu, cauti tu o
metoda de a reveni la discutie, eventual cu o intrebare "nevinovata".
10.Jumatate de adevar e cea mai mare minciuna.Aplicind aceasta metoda
nu vei fi prins aproape niciodata.
11.Daca vrei sa manipulezi pe cineva cu vorba spune-i ce ai de spus
intr-un moment de destindere si sigur vei fi crezut.
12.Vorbeste putin si cu grija si asculta mai mult si cu atentie.
13.Modeleaza-ti temperamentul dupa cel din fata ta si iti va deveni
prieten. In acest fel poti controla orice bestie.
14.Cind spui cuiva o minciuna uita ce s-a intimplat cu adevarat.
15.Daca cineva nu te crede la un moment dat nu insista prea mult
repeta-i acelasi lucru cind tensiunea dispare si te va crede.
16.Sa nu recunosti nimic pina nu ti se pune dovada in fata.
17. Sa fii sincer nu inseamna sa spui ceea ce gindesti ci,
sa gindesti ceea ce spui.
18.Nu te da mai destept decit cineva, caci nimeni nu va accepta
cel mult poti sa vezi in ce ape te scalzi si cind se iveste ocazia
da-i lovitura de gratie.Sa ai grija sa nu dea gres caci nu e bine.
19.Sa spui ceea ce nu vrei sa faci si sa faci ceea ce nu vrei sa spui.
20.Totdeauna cere sfatul cuiva si o aprobare in scris ca sa ai pe cine
da vina.
21.Daca vrei sa intelegi pe cineva pune-te in situatia lui.
22.Cind cineva iti arata un lucru nou tu nu fi invidios;
in felul acesta vei simti si tu din bucuria celui de fata(daca e o
persoana buna)sau il vei face sa se intrebe de ce nu ti-e ciuda
(daca e o persoana rea)...

vineri, 18 decembrie 2009

Live is Life


...distrati-va !!! bucurati-va de anii ce va stau in fata ... deschideti-va sufletul catre bucurii-flori si muzica ... orice lucru incantator ! dragoste ! prietenii pe care ii veti intalni!... lumea e atat de plina de minuni ce stau sa fie descoperite ; sa nu lasa-ti niciodata nici macar o zi sa treaca fara sa va surprinde-ti singuri! ... poate ca anii vietii voastre vi se par fara de sfarsit ... dar nu este asa ! umpleti-va fiecare zi cu bucurie , munca si prietenie . amintiti-va : milioane de oameni spun mereu : "o sa vina vremea si pentru asta-cand o sa am timp ... cand o sa am bani ... cand o sa ajung sus de tot!"... si poate vor avea si timp ... si bani ... si vor ajunge si bine.



Dar varsta le va fi luat dorinta ... ori puterea ! urmariti ceea ce va place ! ... nu va irositi timpul intrebandu-va ce-i preocupa pe altii , priviti adanc in sufletul vostru! Faceti-va timp sa fiti prietenosi-e calea spre fericire ; faceti-va timp sa visati – va puteti inalta la stele ; faceti-va timp sa iubiti si sa fiti iubiti -este privilegiul zeilor ; faceti-va timp sa priviti in jur - zilele sunt prea scurte ca sa fiti egoisti; faceti-va timp sa radeti -este muzica sufletului! .....

joi, 17 decembrie 2009

Ganditi pozitiv!


Pana nu de mult timp credeam ca gandirea pozitiva nu-i de mine, orice incercam sa pun intr-o lumina favorabila mi se parea in momentul urmator ca nu are niciun sens, ca nu va fi niciodata ceea ce eu imi inchipuiam. Cu timpul, mi-am dat seama ca gandirea mea negativa se rasfrangea asupra tuturor lucrurilor din jurul meu. Nici acum nu am incetat sa am unele momente de gandire negativa,chiar atunci cand lumea imi este mai draga .Este greu sa gandesti pozitiv atunci cand nu ai incredere in ceea ce simti, in ceea ce faci, in ceea ce gandesti, insa cu timpul increderea in sine poate fi castigata si aduce foarte multe avantaje, te vezi pe tine cu alti ochi, iar lumea iti pare mult mai luminoasa, totul incepe sa capete un contur bine-definit, care bineinteles atrage dupa sine numai reusite .Insa fara incredere in sine si in speranza ca totul va fi bine(ca se putea shi mai rau) lupta este din start pierduta.
Atunci cand va intalniti cu o situatie grea, delicata, o problema care vi se pare de nerezolvat, intrebati-va ce castigati daca alegeti sa va enervati, sa va stresati, sa va agitati fara scop. Apoi intrebati-va ce castigati daca faceti ceva, daca alegeti sa nu va enervati, daca alegeti sa ganditi pozitiv. Nu-i asa ca viata pare mai frumoase si ca problemele par ca se rezolva mai usor?
Incercati sa va puneti intrebarea (indiferent de ce alegeti): ce castig daca ma enervez?
Va zic eu: NIMIC

Socrate si zvonurile


In Grecia antica Socrate (469-399 iC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
„Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"
„Stai o clipa", ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
„Trei?"
„Asa este," a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
„Nu," spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el."
„E-n regula," zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
„Nu, dimpotriva..."
„Deci," a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. „ Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei [daca e de folos]. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"
„Nu, nu chiar..."
„Ei bine," a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat.
Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.

Optimism


Ce s-a intamplat cu zambetele? Unde au disparut? Oamenii au uitat sa fie fericiti si se pierd in secundele care alearga din ce in ce mai repede prin viata lor. Uita de frumusetea lui “aici si acum”. Unde ne grabim? Catre ce alergam in fiecare zi? Ce cautam si de ce? Filosofie…? Nici vorba! Erau doar gandurile mele dintr- o dimineata.


Privesc in jur cu atentia incordata la maxim… vreau sa prind din zbor orice suras si orice urma de fericire din coada vreunui ochi. Dupa mai multe incercari imi dau seama ca sunt singura. Astazi fericirea nu mi se arata din nici o parte. Toti ochii sunt opaci, precum geamurile cabinelor de dus. Nu se zareste nici o urma de lumina in spatele irisului obosit de atata cautare. Si ei cauta ceva... Dar intr-un final gasesc. Doi ochi mici si negri ma priveau dintr-un carucior. Sa fii avut maxim un anisor. Acolo am gasit luminita aceea de fericire care sclipea parca mai tare decat toate luminile din jur. S-a uitat la mine si a inceput sa rada… apoi a intins mainile. Voia sa ma apropii. Era fericit si se vedea.

Inocenta lui mi-a raspuns la intrebari. Am aflat ca zambetele au disparut in momentul cand oamenii au uitat sa fie copii. Atunci cand sufletul lor si-a pierdut inocenta, intreaga viata a devenit doar un sir lung de probleme. Undeva in subconstient toti stiu ca ceva nu este in regula, ca nu asa trebuie sa fie viata. Trebuie sa aiba un sens totul... dar pare atat de ascuns si inaccesibil, incat multi au renuntat sa mai caute si se invart in cerc, se pierd in goana zilnica a timpului.. Si de aici isi intra in drepturi principiul cauza- efect. Lumina si zambetul dispar, se instaleaza nemultumirea si frustrarea.

Sa te intorci dintr-o data la sufletul de copil nu este foarte usor. Dar atunci cand exista vointa, cand esti hotarat si spui “ASTAZI vreau sa schimb ceva!”, atunci poti sa incepi prin a fi optimist. Gandurile noastre sunt cele care ne scriu destinul. Numai gandind pozitiv putem sa sa eliminam lipsa binelui. Fericirea nu vine daca nu este chemata. Trebuie sa ne dorim sa avem si sa fim. Trebuie sa stim sa dorim cu adevarat.

Priviti diminetile cum vin peste munti, priviti soarele si stelele. Ganditi-va ca odata Cineva le-a creeat pentru noi. Si in fata acestui dar, care este Lumea, toate problemele parca isi pierd din imprtanta. Respirati aerul rece si cand simtiti ca ajunge in plamani ganditi-va ca in el sta toata fericirea. Si simtiti-o in fiecare por… Daca va infloreste un zambet pe buze inseamna ca este cu adevarat acolo. Si ca a fost intotdeauna.

Amintiti-va sa zambiti… chiar si celor care nu va zambesc. Pentru ca nimeni nu are mai multa nevoie de un zambet decat acela care nu mai stie sa zambeasca!

marți, 15 decembrie 2009

Fulgi de nea


La apusul soarelui,
cand stelele-au rasarit,
dansatorii baletului
la noi au revenit.

fulgii de zapada
coboara dansand,
pe razele lunii
falnic valsand.

Frank Sinatra
Asculta mai multe audio Muzica

Si o povestioara cu talc:

O familie alcatuita din cinci persoane se bucura de o zi de vacanta pe plaja. Copiii faceau baie in ocean si construiau castele de nisip. Subit de ei, s-a apropiat o batrana de statura mica. Parul ei alb, era fluturat de vant, iar hainele ii erau rupte. Femeia vorbea singura si aduna lucruri aruncate pe plaja, pe care le strangea intr-un sac.
Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana.
Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut.
Peste cateva saptamani, familia respectiva, a aflat din ziare, ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele.

Sa nu judecam oamenii dupa haine, infatisare...sa fim mai atenti si iubitori cu cei din jurul nostru...

luni, 14 decembrie 2009

Ninge...la Sibiu

Ninge uşor şi liniştit. Atmosferă frumoasă ce îmi încălzeşte sufletul si sunt fericită. Sunt fericita că am oameni frumoşi şi buni în jurul meu si le dăruiesc din tot sufletul cântecelul acesta:


MARGARETA PISLARU
Asculta mai multe audio Muzica

Vin Sarbatorile...

"VIN SARBATORILE" - ce poate fi mai frumos decat asta - sarbatorile de iarna cand ne impodobim casele si brazii in semn de sarbatoare, cand ne deschidem usile si sufletele sa ne primim in casa prieteni dragi alaturi de care uitam de tot ce este rau.....cand umblam dupa cadouri de Craciun cu zambetul pe buze -gandindu-ne la ce surprize vom face celor dragi..... cand casa miroase a brad si linistea este inlocuita cu sunetul placut al colindelor care ne face sufletul sa zambeasca.....


Mariana Anghel - Deschide usa crestine
Asculta mai multe audio Muzica


De-abia astept.... pentru mine nu e perioada mai frumoasa decat perioada asta a sarbatorilor... nu stiu, dar parca simt ceva magic in tot ce se intampla.... ador sa impodobesc bradul de craciun ascultand colinde.
Da, poate ca ne mai scartaie rotitele pe ici pe colo, dar pana la urma cel mai frumos in perioada asta este sentimentul magic de pace si de calura alaturi de familie. Imi doresc sa fiu alaturi de acea mana de oameni care imi sunt cu adevarat prieteni si pe care pot sa nu-i vad si un an de zile, caci tot ma gandesc in fiecare zi la ei, intrebandu-ma ce fac si dorindu-le sa le fie bine. Si...desi nimeni nu crede...exista si Mos Craciun...Are barba alba si daca te rogi cu toata puterea iti indeplineste orice dorinta...Mi-ar fi greu sa explic cum, dar nu exista zi din viata mea in care sa nu observ interventia miraculoasa in viata mea a unui astfel de purtator de daruri care este gata sa faca miracole pentru mine, doar pentru ca...am putina incredere in el...
Asa ca haideti sa ne deschidem cu totii sufletele si sa incepem sa primim sarbatorile si spiritul lor frumos.... sa uitam de boala, de suferinte,de dureri - iar daca ele sunt prea insistente - atunci macar sa le ignoram si sa le spunem ca nu avem timp de ele.... ca vine CRACIUNUL! Sa punem o bariera la sufletul nostru - dincolo de care sa nu treaca nici URATUL, nici RAUL, nici TRISTETEA, si sa lasam cale libera doar pentru FRUMOS, FERICIRE si BUCURIE!

duminică, 13 decembrie 2009

In spiritul Craciunului





Povestioare cu talc

Minunea Naşterii Domnului

În seara de Crăciun, un tânăr l-a întrebat pe tatăl său:
- Tată, nu înţeleg cum de L-a născut Maica Domnului pe Mântuitor fără stricăciune, fără durere? Duminică, la predică, părintele a spus că trupul Maicii Domnului â rămas neatins de păcat, în mod miraculos, atât înainte de Naştere, cât şi în timpul Naşterii şi după aceea.
- Băiete - i-a răspuns tatăl - pentru Dumnezeu totul este cu putinţă. Naşterea Mântuitorului este ceva miraculos, o minune unică. Mintea omului nu poate cuprinde totul, dar ceea ce spui nu-i greu de crezut Uită-te la lumina soarelui, care ajunge la noi prin fereastra închisă. Lumina trece prin geam, dar strică ea geamul cu ceva? Tot aşa, Domnul Iisus, Lumina Vieţii, S-a întrupat pentru noi, trecând prin trupul sfânt al Născătoarei de Dumnezeu, fără stricăciune. Iar noi, la rândul nostru, îl putem primi pe Iisus, în sufletele noastre. Chiar dacă puterile trupului omenesc nu sunt prea mari, chiar dacă ascuţimea minţii noastre nu este nici ea infinită, în schimb dragostea din sufletele noastre poate cuprinde totul. Poate, chiar, schimba totul.


Doi prieteni se reintalnira dupa o indelungata despartire. Unul dintre ei se imbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa impreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, inainte de a pleca, ii strecura in buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se insa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca inainte. Dupa un an, se intampla ca prietenii nostri se intalneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o in buzunar? il intreba cel bogat pe prietenul sau, vazand ca inca traia in mizerie.

Fiecare intalnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de langa noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea insa nu ne dam seama de acest lucru .
(Bruno Ferrero)



Alegerea

Un om care se simţea veşnic împovărat de greutăţile vieţii se plânse unui maestru spiritual vestit.
"Nu mai pot! Viaţa mi-e un chin!"
Maestrul luă o mână de cenuşă şi o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
"Acestea sunt suferinţele tale".
Toată apa se tulbură şi se murdări.
Maestrul aruncă apa, luă o altă mână de cenuşă la fel cu cea dinainte, i-o arătă omului nostru, se apropie de fereastră şi o aruncă în mare.
Cenuşa se împrăştie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
"Vezi?, îl lămuri înţeleptul...În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar de apă sau marea".



TE-AM FACUT PE TINE!

Un om credincios mergea prin oras intr-o zi geroasa de ianuarie si vazu o fetita in zdrente care cerea de pomana. Atunci, isi indrepta gandul spre Dumnezeu si zise:
- Doamne, cum poti rabda una ca aceasta? Te rog,fa ceva!
Pe seara, stand in fata televizorului, la stiri, vazu copii lasati singuri in casa, de parinti plecati sa se distreze, arsi de o soba lasata nesupravegheata; mai vazu apoi, un copilas legat cu lantul de piciorus, de catre o mama la fel de iresponsabila si altul inchis intr-o cusca ca sa nu faca obraznicii, si iar se ruga lui Dumnezeu zicand:
- Doamne, cata mizerie si nedreptate, te rog,fa ceva!
Se culca intr-un tarziu cu sufletul apasat de tristete dupa ce isi facu rugaciunea de seara si, in timpul noptii, Dumnezeu ii spuse direct:

- TE-AM FACUT PE TINE!


Perry Como - ''Magic moments''
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 10 decembrie 2009

Vise


Când am împlinit 18 ani o persoană dragă mi-a spus "Urmează-ţi visul pentru a-ţi găsi calea!". Iniţial nu am dat prea multă importanţă acestor vorbe. Acum situaţia oarecum s-a schimbat. Mi-am dat seama că iluziile rămân ceea ce sunt, chiar dacă facem totul posibilul pentru a le materializa, chiar dacă am fi în stare să mutăm şi munţii din loc pentru ele. Se spune că nu costă nimic să visezi. E trist, însă, că multe dintre aspiraţiile noastre nu devin realitate dintr-un motiv sau altul. Ce înseamnă să vezi descurajarea pe chipul oricăruia dintre noi? Ce am putea face în astfel de momente? Mulţi ar spune că trebuie să fim puternici şi să ne repetăm întotdeauna că putem să facem ceea ce ne-am propus, indiferent de piedici şi de obstacole. Câţiva s-ar întreba de ce se face atâta tam-tam pentru o nimica toată. Poate ei au uitat să mai viseze, să creadă că şi rândul lor va veni...


De ce încetăm să mai credem? Pentru că o dată spulberate, gândurile noastre nu isi găsesc puterea necesară pentru a se ridica. Şi te întrebi retoric unde este nota de optimism caracteristică oricui? De ce a început să ni se pară din ce în ce mai greu să zâmbim? Mihai Sebastian spunea în romanul "Accidentul" că viaţa începe mereu orice s-ar întâmpla. La fel este şi în cazul viselor: viaţa lor începe cu fiecare clipă în care realizăm ceva bun pentru ele, cu fiecare zâmbet sau gând optimist.
Să aveţi vise vii!

miercuri, 9 decembrie 2009

Desen imaginar...


Copacii se contureaza fin pe cerul gri-albastrui, cer de iarna, ca un desen in tus. Cate amintiri pastreaza sub coaja... inel dupa inel, o serie de logodne.
Ma trezesc stand intre ei, candva o frumoasa imagine tridimensionala si color, acum ma simt si eu desenata cu grija, o silueta cu contururi negre si fine, iar la picioarele mele culorile scurse din ochi, din degete, din calcaie, nu vor sa se amestece. uite, o pata de galben, una de rosu, alta de verde...
Astept ca o mana de pictor nebun sa-mi deseneze aripile pe care le simt gata sa-mi inmugureasca din coate, astept ca vantul descult si astazi mai grabit ca alta data sa-mi arcuiasca colturile gurii..
Cate amintiri zac acum in fiecare culoare scursa din mine. am sa pasesc cu grija, ca nu cumva sa-mi ramana vreo indecenta urma de roz pe calcaie, atunci cand o sa ma pot dezlipi din cadrul asta de desen , pe jumatate pasind, pe jumatate falfaind din aripi

marți, 8 decembrie 2009

Increderea...in mine...



Stima de sine stă,
ca o regină,
pe tronul iubirii ce şi-o poartă.
Braţul ei stâng, delicat,
se sprijină de propria imagine:
când chipul calităţilor,
când al defectelor chip.
Braţul ei drept,
de încrederea în sine,
e împodobit.
-Sunt demnă de iubire
şi respect,
ştiu să-mi ascult visul
cu urechea inimii,
cred în puterea aripilor ce cresc
cuminţi pe verticală
şi nu disper
când altul mă striveşte sub judecata sa!
Nu! nu-i o reclamă
să-ţi spui că meriţi ce-i mai bun,
e doar o bucurie a divinului din tine
devenit om.

Ca o regină,
stima de sine,
stă pe tronul din judecata ta
şi-ţi lasă puterea
de-a te simţi bine în propria piele...

luni, 7 decembrie 2009

Un om obisnuit

Sufletul este un loc de nepatruns, care cere multe, mult mai multe decat vei putea primi. Nu sunt eu oare un nor care umbreste sentimentele , nu sunt eu o umbra , nu sunt eu un puf care apasa greu peste sufletul omenirii, nu sunt eu o umila pasare ce strica senina cerului, nu sunt eu o piatra de care te impiedici cand mergi pe strada, nu sunt eu oare un imbold al vietii, o faptura pierduta intr-o lume de oameni? Nu, sunt doar o lacrima dulce in apa sarata a marii, doar o granula de piper pierduta in sare, o picatura de apa pe uscat. Daca as fi ca toti, as fi ca voi, ca cei buni, ca cei cu dorinte, ca cei ce aspira la inalt. Sunt doar un om trecator, un strain in lumea cunoscuta, o floare ofilita in lumina, o picatura, o lacrima, o umbra nascuta din sclipirea stelelor, un neant de aripi. Si totusi, sunt un om obisnuit...
Iubesc tacerea ce m-apasa, iubesc singuratatea ce ma impresoara, iubesc intunericul ce imi lumineaza calea, iubesc minciuna caci ma face sa vad adevarul, iubesc clipele de ura caci imi arata iubirea, iubesc mangaierile pierdute pt ca ma lasa tanjind dupa ele, iubesc amagirile pentru ca-mi dau seama ca IUBESC.

Fluturas


Sa prinzi un fluture in mana e usor,
Sa-l lasi sa zboare vrei, sa nu-l ranesti,
Dar sufletul iti spune ca ti-e bine
Sa-l vezi in palme si sa il saruti.
Alegi cu greu ce-i bine si ce nu,
Ti-ai spus-o de atatea ori si ti-o repeti,
Ca vrei un fluture sa zboare,
Sa-l admiri, sa-l pretuiesti,
Dar ca intotdeauna reusesti sa il ranesti.
Nu te-ntelegi pe tine cum de faci
Sa il alungi cand parca ti-e mai drag,
Si-atunci cand poate l-ai pierdut deja,
Sa-l vrei in palma ca pe-o minunata stea.
O fi frumos cand ochiul il admira,
Dar si atunci cand inima ti-o spune,
Mai ai un pas ce ti-a ramas sa-l faci
Cu inima deschisa spre micul fluturas
Sau poate spre uitarea ce odata,
Alti fluturi a inchis ca pe-o comoara,
In tipetul singuratatii tale;
Si lacrimi a adus cand cheia,
Ai aruncat-o in adancuri
Si vise ne-mplinite iata,
S-au aratat ca mai presus fiind
Decat mandria ce te poarta.

vineri, 4 decembrie 2009

In asteptarea lui Mos Nicolae



Desi de dimineata nu mi se anunta o zi prea buna, spre dupa amiaza ea a devenit minunata. Si asta datorita "ingerasilor" mei...nepoteii mei iubiti:



Petrecandu-mi cu ei ziua, am redevenit copil asa cum imi doream demult si nu mai vreau sa fiu mare. Impreuna am pregatit cizmulitele, ghetutele pentru ca Mos Nicolae sa nu ne ocoleasca doar am fost cuminti...Cred si eu si il astept cu aceasi emotie ca si acum 30 de ani...au reusit prin imaginatia lor sa ma transforme din adult in copil...asa ca maine seara mi-as dori si eu sa-l vad pe acest mos sa-i multumesc pentru daruri.
Va doresc si voua ca dimineata cand va treziti sa gasiti in cizmulite...tot ce va doriti.

joi, 3 decembrie 2009

Revolta de roman...

De multe ori cei mai multi dintre noi nu stiu sa traiasca, li se spune. Stau deoparte si incearca sa imite pulsul vietii prin simplul fapt ca iau parte la celelate evenimente doar filtrandu-le prin subconstient si ratiune.Lumea nu-i accepta ,rade de ei infundat,ii considera in termeni de argou "pitici glazurati” sau in cel mai bun caz vorbeste cu ei adresandu-se cu o mandrie prosteasca ,in fata unui auditoriu ce dispune de un handicap.
Cei mai multi nu stiu, iar daca realizeaza, prefera sa nu ia in seama ceea ce li se intampla; de cele mai multe ori sunt folositi si asta nu pentru ca nu stiu sa refuze,si asta poate ar fi una din greselile pe care le fac,insa mai mult din cauza ca dau dovada de un “bun simt”exacerbat;
Ce atitudine ar trebui sa adopte?asta sunt ei de ce sa se schimbe ?si un raspuns malitios apare din spatele unei scene peste care a fost trasa draperia:”Pai nu fac parte din societete?”
Cica ni se aplica regula Junglei?ce forma mascata de ascundere a ipocriziei unei societati? In jungla animalul invata sa supravietuiasca si tot ceea ce face e pentru a-si castiga dreptul la viata in modul primitiv…dar omul “gol”, foloseste sintagma prea bine cunoscuta, pentru a ascunde: lasitatea ,viclenia,dorinta de a-l nimici si umili pe celalat…

Oamenii slabi sunt cei care se gandesc si la binele altora ,sunt cei care nu vor sa raneasca si ajung sa fie cel mai grav raniti ; si li se spune prosti sau fraieri.

Romania- o tara care te invata cum sa furi si sa trisezi pentru a ajunge bogat; unde mori cu zile daca nu stii sa tai in carne vie,daca nu ai invatat sa profiti de pe urma popriului parinte(sau copil) pe care sa-l folosesti pana i s-au terminat toate puterile.

SARACIA CEA MAI PERICULOASA a lumii a treia si-a prins cele mai puternice radacini in aceste meleaguri mioritice care par mai importanate strainilor decat propriilor cetateni de aici; ma intreb cum ar reactiona Vlad Tepes sau Decebal pentru reglementarea acestei tari atat de prapadite si stoarsa la nesfarsit?




Va intreb pentru ce au murit acei tineri in ’89 pentru ce atatia oameni au fost mutilati si atatia parinti sau copii au ramas ciungi de suflet; nu s-a realizat nimic in cei 20de ani,si ne indreptam intr-o viteza tot mai mare spre o gaura neagra.
Mai vreti o revolutie?
Mai e necesara o alta lista de atrocitati?
Tara aceasta nu mai are nici un viitor; oricat de capabili sunt tinerii de aici nimeni nu le valorifica capacitatile ;cei care reusesc au un noroc imens sau au invatat sa muste pentru a se afirma.

LIFE!

Ne scapa mereu cate ceva din viata; ba oamenii, ba timpul care-a trecut, ba gandurile, ba una dintre cele mai placute stari din lumea asta, ba iar ceva si altceva. Atunci ne amintim lipsa unei barci de vis asezate in mijlocul sufletului, ”ca un locas de stat cu capul in maini” amintindu-ne ca trebuie sa ne nastem din nou pentru a nu pierde.

Uneori fugim exact de Ceva sau Cineva care ne doreste cel mai mult.
Alteori, obositi de noi insine, ne-ntindem spre Cer ridicati pe varfurile degetelor, doar-doar vom atinge macar, trecerea zorilor care ne-au vrut matinali in castelul divin.



Uf, Viata! Doar ea ne poate invata esenta intelepciunii!

Straduieste-te sa nu-ti scape nimic din viata, dar, daca s-a intamplat sa pierzi, clipa urmatoare s-a nascut pentru tine. Aseaza-ti capul in maini, odihneste-te in mijlocul sufletului tau si, naste-te din nou in clipa ce vine.

miercuri, 2 decembrie 2009

Azi vrea sa fiu copil

FRUMOASA SI BESTIA

A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga.
Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita.
- Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara.

Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze.

Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel:

- Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine.

Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens.

Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului.

- Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame.

Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate.

- Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip.

- Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate.

Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon.

Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare.

- Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu.

Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator:

- Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata.

- Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea.

- Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te!

Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere.

Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul.

- Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir!

Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca.

- O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei.

- Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni.

Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnie.

Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa.

Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte.

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca.

Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.

N-apucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul:

- Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o.

Frumoasa intra in castel in urma lui.

Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos.

- Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa.

Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca
rochie frumoasa.

Atunci, aparu din nou spiridusul.

- Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda!

Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata.

- Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie?

- Da, ii raspunse Frumoasa.

- Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine.

Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit.

A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea.



- Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia.
- Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun.

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia.

Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse:

- Nu.

Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi.

Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie.

- Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine.

- Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile.

- Iti promit, murmura Frumoasa.

Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul.

- Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa.

- Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau?

- Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci?

- De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit.

A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece.

Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…

Frumoasa isi mangaie calul:

- Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos.

Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei.

Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata:

- Unde esti? Unde esti?

- Vino, Frumoaso, dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. Era spiridusul.

- Frumoaso, murmura Bestia. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor.

- Cum sa mori? striga Frumoasa, ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine.

Bestia inchise ochii. Si, dintr-o data, curtea toata se lumina ca prin farmec. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei.

- Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea.

- Chiar eu sunt, ii raspunse printul. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. Te iubesc, Frumoaso.

- Iubirea ta ma face nespus de fericita, raspunse Frumoasa zambind.

- Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo, zise printul aratand spre castel.

Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca.

In aer plutea parca o muzica fermecata, in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.

P.S. Aparantele insala...priviti cu ochiul inimii oamenii.

Noi facem diferenta


Am asistat la multe discutii intre prieteni in legatura cu joburile lor sau cu privinta la ce vor sa faca ei "cand vor fi mari". Unii au spus ca doresc sa realizeze ceva important, care sa faca diferenta, iar altii au argumentat ca in domeniul lor nu au ce sa faca, astfel incat sa schimbe cursul intamplarilor, asa ca ei muncesc pentru bani. M-a intristat.
Stiu ca banii sunt un puternic factor de influenta si ca ei ne ghideaza majoritatea alegerilor, dar nu as vrea ca ei sa ne ghideze si pe noi.
Consider ca prin fiecare gest sau actiune a noastra noi schimbam ceva, involuntar sau nu. In afara de natura, noi suntem singurii care avem puterea de a modifica lumea, mentalitatile, comportamentele. Doar noi construim si doar noi distrugem. Stiu ca majoritatea nu avem impact sau vizibilitate in opinia publica, dar asta nu inseamna ca tot ceea ce facem este in zadar sau are relevanta doar pentru noi.
Admir cantaretii care prin muzica lor salveaza vieti, te fac fericit, te motiveaza, te integreaza, iti dau un echilibru, uneori lasa versurile sa vorbeasca pentru tine, te relaxeaza si mai mult decat atat, transmit un mesaj, iar acel mesaj, de multe ori produce schimbare, in bine sau rau. Admir multi oameni!
Intr-o emisiune la “Oprah” a fost invitata Sarah Jessica Parker, care si-a lansat o colectie de haine pe numele "Bitten". Initial m-am gandit la niste haine extraordinar de scumpe, pe care foarte putini si le-ar putea permite, insa gandul mi-a fost imediat infirmat. Aceasta colectie, care cuprinde (pulovare, fuste, pantaloni, trenciuri, costume, rochite, pantofi etc) contine haine care costa pana in 20 de dolari. Deci orice ai cumpara, costa pana in 20 de dolari. Hainele sunt geniale, casual, moderne, in trend si mai presus de asta sunt de foarte buna calitate.
Mi se pare o idee geniala!
Foarte multi oameni bogati, fac actiuni de caritate, care nu pot ajuta decat un segment minim din populatie sau lanseaza colectii de haine sau bijuterii, accesibile doar celor din categoria lor sociala. Sarah a spart tiparele!
Prin acesta colectie ajuta milioane de femei care nu-si permit sa se accesorizeze sau sa fie hip, dar care isi doresc asta din tot sufletul.
Urmatorul invitat in emisiune a fost Stephon Marbury, vestit jucator la Knicks care si-a lansat o linie de adidasi. De ce a facut lucrul asta?
Pentru ca in America si in general in lume, esti etichetat dupa adidasii pe care-i porti. Numai ca in America sunt mai frecvente cazurile in care esti batut sau chiar omorat pentru ca ai o pereche de adidasi originali. Inafara de asta sunt tineri care nu mananca sau care-si dau toti banii stransi de-a lungul timpului pe o pereche de adidasi cul.
Stephon asta, a vrut sa creeze un echilibru, sa dea o sansa egala tuturor, ca intr-un final sa ajunga sa schimbe unele lucruri: sa opreasca violenta intre tineri. Prin urmare, a creat adidasi la fel de buni ca cei scumpi, la fel de moderni si "in", fiecare pereche costand mai putin de 20 de dolari.
Acum nu spun ca fiecare ar trebui sa faca o astfel de afacere (pentru care, ce-i drept ai nevoie de un anumit capital), dar cred cu tarie ca fiecare dintre noi poate si face ceva pentru a shimba lumea.
Eu vreau sa ajung sa schimb unele lucruri prin scris. Nu acum, cand poate sunt neexperimentata, superficiala, comerciala, ciudata...
Dar in timp, cand voi ajunge sa am toate calitatile pe care nu le am acum plus un pic de vizibilitate in ochii publicului, poate am sa schimb ceva. Poate lumea o sa se identifice cu ceea ce scriu si asta o sa-i ajute: in luarea deciziilor, in greseli, in atitudine. Nu stiu. E de ajuns sa starnesc un zambet si tot am realizat ceva. Poate schimb ceva si acum :)
Putem sa schimbam lumea, toti avem puterea, mai ramane ca toti sa ne dorim asta. Chiar daca nu vom revolutiona legile fizicii, istoriei, chimiei, chiar daca nu vom fi eroi sau genii sau mari filozofi, trebuie sa fim constineti ca prin actiunile noastre, bune sau rele...noi facem diferenta.

marți, 1 decembrie 2009

LA MULTI ANI !



O zi minunata!

luni, 30 noiembrie 2009

Mai stii?



-Spune, m-ai stii?
Nu clipi des si nu intoarce capul. Raspunsul il stiu ambalat frumos dar nu-i cunosc literele. Imi spui?
Ma asez jos, acolo unde va fi bradul de Craciun.
Mi-e pofta de ciocolata bomboanelor agatate, de mirosul cald de brad si de colinde. Cu cata nerabdare astept, asa pitita sub bradul ce va sa vina.
-Cate cadouri! Si cata fericire sclipesc lumanarile aprinse si ochii celor dragi. Desigur, si ai mei.
Repede, repede, desfac ambalajul auriu de lumina.
-M-ai stii Mos Craciun? Ce am dorit sa gasesc in sacul tau pentru mine. Pentru ca de atat de multe dorinte eu am uitat.

Fericirea...


In goana dupa fericire
Te multumesti cu mici placeri
Si le tot cumperi, in nestire
Chiar daca nu aduni averi.

Si-un surogat de fericire
Tot e ceva, decat nimic!
Sa-ti dea acolo, o simtire
Ceva acolo, cat de mic!

Si ce daca-ti platesti placerea?
Azi totul e pe bani, e clar!
Sa iti mai tranchilizezi durerea
Cu ce ai prin buzunar!

Dar fericirea nu se... are!
Si nu -i vreo banca pentru ea
Caci fericirea este-o stare
Independenta de-a avea.

Ferice e si-un cersetor
Cand iti zambeste sau iti canta
Prea exaltat de vis sau dor
Care-l anima sau incanta.

Ferice e nu cel ce face
Un pumn de galbeni intr-o zi
Daca nici mama lui nu-l place
Sau de-a uitat c-are copii.

Ferice nu e cel ce n-are
Ca nici sarac nu-i bine-a fi,
Dar sufletul nu vrea mancare
Ci incantarea de-a fi.

duminică, 29 noiembrie 2009

Marketing :-)



Regulile de baza ale marketingului explicate amuzant de catre un profesor la Institutul Indian de Management din Ahmedabad (IIMA):
1. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine". Asta inseamna marketingul direct

2. Esti la o petrecere impreuna cu niste prieteni si vezi o fata superba. Unul dintre prietenii tai se duce la ea, arata spre tine si spune: "Tipul ala este extrem de bogat. Casatoreste-te cu el". - Asta inseamna publicitate

3. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii iei numarul de telefon. A doua zi o suni si ii spui: "Buna. Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine" - Asta inseamna telemarketing

4. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te ridici, iti aranjezi cravata, te duci spre ea, ii oferi de baut, ii deschizi usa (de la masina), o ajuti sa urce, te oferi sa o duci pana acasa, dupa care spui: "Ca veni vorba. Sunt bogat. Nu ai vrea sa te casatoresti cu mine?" - Asta inseamna relatii publice

5. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Vine spre tine si iti spune: "Stiu ca esti extrem de bogat! Am vreo sansa sa te casatoresti cu mine?" - Asta inseamna recunoasterea brandului

6. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine". Tipa iti da o palma cat de tare poate. - Asta inseamna feedback-ul din partea clientilor

7. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine". Ea te ia de mana si te duce sa te prezinte sotului sau. - Asta inseamna dezechilibru intre cerere si oferta

8. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea dar inainte sa poti spune ceva, vine un alt barbat si ii spune: "Sunt bogat. Ai vrea sa te casatoresti cu mine?" iar ea pleaca impreuna cu el - Asta inseamna competitia pe aceeasi piata

9. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si inainte sa-i spui:"Sunt bogat. Casatoreste-te cu mine" vine sotia ta - Asta inseamna restrictia de a intra pe piete noi.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Amintiri

Câteodată amintirile bat la poarta sufletului cerând umil un strop de atenţie, de apă vie. Nu-ţi feri privirea! Îmbrăţişează-le ca pe nişte vechi prieteni de care soarta te-a despărţit. Împărţiţi iar o cană de cafea pe fundalul timpurilor apuse şi ştergeţi-vă vremea de pe chip. Opriţi timpul şi priviţi curcubeul trecutului, acea minunată pictură a simţirii pe fondul unor lacrimi cristaline. Lăsaţi aerul mătăsos să vă poarte în lumea halucinantă a fericirii ce-a fost şi nu va mai fi niciodată la fel.



Dansaţi cu bucuria şi primiţi culoarea recunoştinţei unor amintiri pe care le-aţi şters de praf şi le-aţi expus asemenea unor trofee... Trofeele unei vieţi frumoase!
Cand gasesti un lucru important in viata nu inseamna ca trebuie sa renunti la toate celelalte..

Dilemele unui manager :)


Vii dimineata tarziu - esti exemplu negativ.

• Vii punctual - ai venit sa-ti spionezi subalternii la sosire.

• Esti prietenos cu subalternii - vizezi popularitatea ieftina.

• Esti rezervat - te considera cu nasul pe sus..

• Iti lauzi subalternii - esti lingusitor.

• Ii critici - faci pe nebunul.

• Te intereseaza munca subalternilor - esti bagaret.

• Nu te intereseaza - nu ai habar de probleme.

• Faci sedinte - esti sedintoman.

• Nu tii sedinte - lucrezi in secret.

• Daca esti tanar - n-ai experienta.

• Daca esti mai in varsta - esti depasit.

• Stai seara tarziu - faci pe lucratorul supraaglomerat.

• Pleci punctual - nu-ti dai interesul.

• Te consulti cu colegii - nu esti in stare sa iei decizii.

• Nu te consulti cu colegii - vrei sa tii totul in mana.

• Spui bancuri - esti neserios.

• Nu spui bancuri - esti plictisitor.

• Pleci in concediu - nu te intereseaza soarta firmei.

• Nu pleci in concediu - iti pazesti scaunul.

• Insisti asupra problemelor tale - esti incapatanat.

• Cedezi - esti moale.

• Ai succes - ai avut noroc.

• Ceva nu merge bine - bineinteles era de asteptat.

• Trimiti oamenii la cursuri - vrei sa-i indatorezi.

• Nu-i trimiti la cursuri - nu lasi pe altul sa se ridice.

• Vii cu idei noi - esti fantasmagorist.

• Nu vii cu idei noi - esti refractar fata de tot ce-i nou.

vineri, 27 noiembrie 2009

Viata si motive s-o traiesti!

Am realizat ca noi, oamenii, ar trebui sa fim bucurosi pentrul simplul fapt ca traim, ca ne trezim in fiecare dimineata cu o gramada de planuri, ca avem sansa de a zambi unui cer albastru, de a alerga prin ploaie, de a imbratisa pe cineva drag. Da! Sansa de a imbratisa pe cineva drag, ce poate fi mai frumos? Într-adevar, viata multora dintre noi nu e usoara, e plina de urcusuri si coborasuri dar, daca ar fi fost altfel sa-ar mai fi numit viata? Majoritatea timpului ni-l petrecem fiind intunecati, morocanosi, cufundati tot mai mult in grijile cotidiene. Oare cati dintre noi se opresc din eterna fuga luand o pauza de albastru in care sa priveasca cerul? Cat de norocosi suntem noi, oamenii, fie si pentru faptul ca putem privi. Ochii nostri pot cuprinde infinitul, iar sufletul capata acel echilibru de care avem atata nevoie. Un alt motiv, poate cel mai inportant, este dragostea. Ce-am fi fara dragostea celor dragi? Ne-am stinge putin cate putin… Ce bine e cand cineva te iubeste si-ti arata acest lucru in fiecare zi. Dragostea e singura realitate si cea care ne face sa fim, de cele mai multe ori, altfel. Un alt motiv care are legatura cu cel precedent este prietenia. Uneori, un singur prieten e de-ajuns. Cineva care sa inteleaga ce e in sufletul tau doar privindu-te in ochi, cineva care sa te sune si sa-ti spuna Noapte buna, cineva care Sa rada cu tine, Sa planga cu tine, Sa-ti fie alaturi cand cazi si Sa te ajute sa te ridici, Sa evolueze ajutandu-te sa evoluezi. Sau poate cineva care sa te tina de mana de fiecare data cand esti pe marginea prapastiei. Cum sa nu merite sa traiesti pentru un astfel de prieten? Apoi, alte motive ar putea fi arta si, in general, capacitatea de a invata cat mai multe. Ce bine te simti atunci cand privesti un tablou frumos, cand citesti o poezie sau cand asculti o melodie sublima. Ultimul motiv, care este un fel de concluzie la tot ce am scris pana acum este: insasi viata.



Sa ne bucuram ca traim, ca putem iubi, putem invata si putem lasa ceva in urma. Sa-I zambim vietii, orice ar fi! Viata merita traita o data ce ai gasit sa faci ceva inaltator, pentru ca sufletul tau sa se simta implinit.. WEEKEND MINUNAT!

Daca e vineri...bancuri :-)



Profesoara la scoala, incercand sa stimuleze mintile scolarilor, a intrebat:
- Ce este rosu aprins si stralucitor?
Bula sare si raspunde :
- Un camion de pompieri !?!
- Nu, zice profesoara , dar imi place cum gindesti. Altcineva? Maria zice:
- Un mar?
- Corect! zice profesoara.
Apoi Bula zice:
- Am si eu o intrebare…Ce este lunga, tare, rotunjita, cu par la un cap, si o bagi si scoti din gura???
- Bula !!!… noi nu vorbim asa aici !!!
La care Bula zice:
- Periuta de dinti !!! Dar imi place cum ganditi !
===============================================================
Bula la scoala, profesoara deseneaza un patrat si intreaba:
-Cine poate sa-mi spuna ce-i asta ?
Bula :
-Doamna profesoara, aia este o casa fara acoperis.
Profesoara :
-Nu este o casa fara acoperis, este un patrat, dar imi place cum gandesti.
A doua zi profesoara deseneaza un triunghi si intreaba :
- Cine poate sa-mi spuna ce-i asta ?
Bula :
- Doamna profesoara, ala este acoperisul unei case.
- Nu este acoperisul unei case, dar imi place cum gandesti .
A treia zi Bula intreaba :
- Doamna profesoara, ce este mic cu capul rosu?
Atunci profesoara zice :
- Nesimtitule, du-te la director acum si vino cu parinti la scoala!
Bula zice:
- Raspunsul este chibritul, dar imi place cum ganditi!

======================================================
Bula la scoala, este întrebat de profesoara:
- Mai Bula, daca în aer sunt trei pasari si tu împusti
una, câte mai ramân?
- Niciuna, doamna profesoara, fiindca celelalte o sa se sperie si vor fugi.
- Bine, raspunsul corect era doua, însa îmi place cum gândesti...
- Permiteti o întrebare, doamna profesoara?
- Zi mai Bula...
- Într-un magazin sunt trei femei care manânca înghetata, una linge înghetata, alta musca din ea, si celalata suge din înghetata.
Care din ele este casatorita?
Sta profa', se gândeste si zice într-un sfârsit:
- Aia care suge înghetata....
- Bine, zice Bula, raspunsul corect era aia care are verigheta pe deget, însa îmi place cum gânditi...

O zi buna la munca!

Aparat de zambit pe timp de criza

Notificare pentru angajati
Dat fiind faptul ca toate firmele sunt afectate de criza financiara, angajatii sunt rugati ca macar sa para fericiti la locul de munca.
Companiile vor furniza in acest sens minimum de costuri, sau deloc…

Fiecare angajat sa faca rost de doua elastice si doua agrafe de birou
(vezi Fig.1):



Asamblati obiectele ca in figura
Fig2. :


Aplicati k




O zi buna la locul de munca!!!!!!

joi, 26 noiembrie 2009

...Simtiri...


Mă gândesc uneori că nu voi mai avea timp să trăiesc niciodată aşa cum am sperat. Că vor trece anii fără să mă bucur de tot ce e în jur. Mi-am promis odată că nu voi mai lăsa pe nimeni să mă oprească din drumul meu, că voi trăi tot ce nu am trăit niciodată. Nu mi-am dorit poate nimic ieşit din comun...N-am avut niciodată TIMP să contemplu tot ce mi-aş fi dorit. Am fost întotdeauna prea ocupată pentru a trăi toate astea. Şi timpul a trecut...Mă tem că e prea târziu acum. Aş vrea doar să mă opresc din iureşul vieţii şi să mă întreb dacă aşa aş vrea să fie restul vieţii mele. Dar nu reuşesc niciodată. Pentru că uneori nici nu mai ştiu ce vreau...Mi-am spus mereu, de când mă ştiu, că trebuie sa lupt. Poate fi banal dar n-am ştiut decât că trebuie să lupt pentru orice lucru mărunt din viaţa căci n-am obţinut niciodată, nimic gratis. Cum aş putea să învăţ să trăiesc şi să simt cu adevărat dacă tot ceea ce am trăit a fost o luptă, dacă anii au trecut pe lângă mine ...
Aş vrea să mă desprind de entuziasme facile, de iluzii, pentru că doar asta mă poate salva. Ştiu că nu va fi uşor, că pentru a nu ştiu câta oară în viaţa mea voi lupta din nou şi ştiu că voi supravieţui. Deja am căpătat experienţă în a-mi reprima sentimente care apar atunci când nu e momentul potrivit. Îmi dau seama că n-am fost niciodată o persoană slabă. Am muncit mult ca să ajung unde sunt, am fost întotdeauna prea lucidă, nu am făcut compromisuri, am ţinut întotdeauna la onestitate, sentimente şi prietenie. Şi rezultatul n-a întârziat să apară, am fost răsplătită în modul cel mai dureros cu putinţă: suferinţă. Oare cât trebuie să mai aştept oameni care să mai creadă în aceleaşi valori, în principii, adevăr şi onestitate? Poate că am obosit deja . Aş vrea să cred că mai am timp să trăiesc, că tot ceea ce am amânat cândva pot trăi acum. Aş vrea să uit uneori de mine, să-mi las inima să zboare şi să simt că viaţa întoarce spre mine, măcar o singură dată, faţa ei prietenoasă. Dar mi-e frică să mai sper, nu vreau să mă mai hrănesc cu iluzii...

Hartia aurie de impachetat

"Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a
folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata
urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar
supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a
zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi
pina cind s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se
spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si
saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decit asta."

Ce-ar fi daca AZI am lasa orgoliile deoparte si le-am spune celor care ne fac viata mai frumoasa "multumesc" , am spune "iarta-ma" , am fi recunoscatori ca ne sunt alaturi? Asa ca incep eu sa multumesc tuturor fiintelor care-mi intregesc viata pentru ca exista! Si voi aveti cui si pentru ce multumi...incercati!

O zi linistita cu putina muzica

De prea putine ori ne lasam mangaiati de acorduri muzicale ce pot incanta sufletul,iar atunci cand o facem ele devin hrana delectarii lui. Julio,pentru mine, poate aduce cu melodiile sale acea imbratisare pe care uneori o cautam si nu o gasim…si ea este asa de aproape!



Totul depinde de noi cum stim sa imbinam probleme zilnice ale muncii cu cele ce incanta auzul, aceasta armonie nu poate fi decat benefica.



Sa aveti o zi linistita, mangaiata de acorduri muzicale placute sufletului!

miercuri, 25 noiembrie 2009

Sa zambim...e sanatos

Rasul este o metoda perfecta de a te simti bine dar in acelasi timp ajuta la o mai buna functionare a intregului organism. Razi pentru a-ti imbunatati sanatatea, pentru a diminua stresul si pentru a fi mai atragatori. Asa ca sa radem :). Cateva motive:

1. Rasul ne face atragatori
Ne plac oamenii care rad tot timpul. Acesta este un factor de atractie. De regula oamenii incruntati, furiosi care au tot timpul grimase ne fac sa pastram distanta fata de ei si sa ii evitam , insa oamenii care rad sunt tot timpul in centrul atentiei iar compania lor este foarte cautata, pentru ca reusesc sa induca o stare de buna-dispozitie in jurul lor.
2. Rasul ne schimba starea de spirit
Data viitoare cand te vei simti trist, cauta macar un motiv simplu de a zambi. Vei vedea ca starea ta de spirit se va imbunatati. Rasul poate “pacali” intregul organismul ajutandu-te sa iti schimbi starea.
3. Rasul este contagiosCand cineva rade intreaga atmosfera din incapere se schimba si cu atat mai mult reuseste sa-i faca si pe ceilalti sa se simta mai bine si sa fie mai veseli. Daca nu razi vei constata ca oamenii au tendinta de a fugi de tine.
4. Stresul se elimina prin ras
De regula stresul ni se poate citi pe fata, se poate observa din privire si gesturi. Rasul ne ajuta sa scapam de oboseala si sa fim fericiti. Cand te simti stresat ar fi bine sa desfasori activitati care stii ca te binedispun. Stresul va disparea si te vei putea preocupa apoi de lucrurile importante pe care le ai de facut.
5. Rasul intareste sistemul imunitar
Rasul ajuta sistemul imunitar sa functioneze mai bine. Atunci cand razi functia sistemului imunitar se imbunatateste deoarece esti mult mai relaxat. Asadar putem preveni raceala si gripa prin ras.



6. Rasul scade presiunea arteriala
S-a constatat ca atunci cand radem se inregistreaza o scadere considerabila a presiunii arteriale. Cei care au acasa aparate care masoara presiunea arteriala pot face un experiment. Incercati sa masurati presiunea sangelui inainte de a va relaxa si a rade dar si dupa. Veti constata diferenta!
7. Rasul produce endorfina, anticorpi si serotonina
Studiile au demostrat ca rasul produce endorfina, anticorpi si serotonina. Impreuna cele trei provoaca stari de bine. Rasul este un drog natural.
8. Rasul ne face sa aratam mai tineri
Muschii pe care ii solicitam atunci cand radem sunt cei care modeleaza fata si ne fac astfel sa aratam mai tineri. Nu este cazul sa apelam la operatii estetice pentru ca putem preveni imbatranirea tenului, zambind. Ne vom simti in permanenta tineri si cu chef de viata.
9. Rasul ne face increzatoriOamenii care rad par mereu foarte siguri pe ei, sunt predispusi la promovari in cariera si de cele mai multe ori apreciati. Zambeste atunci cand te duci la o intalnire sau la o sedinta si vei vedea ca ceilalti vor reactiona diferit.
10. Rasul ne ajuta sa fim pozitiviIncearca un mic test. Razi. Acum inceraca sa te gandesti la ceva negativ fara za iti pierzi zambetul. Vei vedea ca nu poti, decat foarte greu. Atunci cand radem creierul transmite intregului corp un singur mesaj: “Viata este frumoasa!”.