Gândul tot mereu zboară
Iar vorba se târăşte
El poate sparge ziduri
Ce ea nu izbuteşte.
Căci el te înconjoară
De suflet se lipeşte
Adânc te înfioară
Şi amintiri stârneşte.
El către tine zboară
Ca spre o nouă casă
Spre a lăsa o urmă
Ce vorba mea n-o lasă…
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Strofe pline de mister
Imi apar acum pe cer,
Eu le chem de la fereastra
Ca sa vina-n a mea casa.
Trimiteți un comentariu