Ascultă cum ninge Crăciunul,
şi-n suflet deschideţi cămara,
prin gardul rămas în afară,
să piară povara de umbre

Prea alb,nu-i de-ajuns cât se poate,
nici cerul nu-i, veşnic iubire,
dar ninge cu-atâta candoare,
şi ura se scurge din mine

Isus e aici şi departe,
cu El voi cina,şi-n colinde,
vin glasuri de îngeri aproape,
la steaua ce-n noapte s-aprinde