Balada iubirii...

M-aşez iar la pian să-ţi cânt balada
fără cuvinte...Azi, ţi-o cânt din nou ...
Mi-aleargă mintea printre alb şi negru,
m-atinge printre clape un ecou

Ştiu c-am promis să n-o mai cânt vreodată
doar am deschis pianul să-l privesc
Dar inima-mi nebună mai încearcă
să-ţi spună printre note:” te iubesc ”...

Cui îi mai pasă de promisiunea
ce am făcut-o-atunci când ai plecat?
Îmi amintesc prea bine azi balada
ce-n ea iubirea noastră a păstrat

Pe clape răsunau notele-n noapte
iar noi înlănţuiţi ca doi nebuni
Valsam printr-o plăcere fără margini
plutind prin galaxia cu minuni

Pe clapele stinghere astăzi zace
tăcerea ce-a rămas în urma noastră
Nici notele nu par mai fericite,
dorm într-o carte cu coperta-albastră

Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt...
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt…

Mariana Eftimie Kabbout