marți, 23 decembrie 2008

cuget la ceia ce sunt

şi mă întreb fără a clipi

care e rostul meu în lume?

simt că trăiesc un moment,

asemeni unui licăr de stea,

ce răsare,luceşte şi apoi dispare.

că sunt prezentă sau nu,

e un lucru la fel de banal

ca flacăra ce arde mocnind .

Sufletul meu sper să existe şi după...

o flacără vie simt că-l ţine-n mişcare

în el încape întreaga iubire,

iertarea îşi face casă acolo.

mi-e dor de o lume mai bună.

şi aş vrea ca toţi să-nţeleagă

că fiecare om în călătoria prin viaţă

e călăuzit de o stea ,ce-o vede fiecare,

în zorii zilei, dimineaţa.

0 comentarii: