cuget la ceia ce sunt
şi mă întreb fără a clipi
care e rostul meu în lume?
simt că trăiesc un moment,
asemeni unui licăr de stea,
ce răsare,luceşte şi apoi dispare.
că sunt prezentă sau nu,
e un lucru la fel de banal
ca flacăra ce arde mocnind .
Sufletul meu sper să existe şi după...
o flacără vie simt că-l ţine-n mişcare
în el încape întreaga iubire,
iertarea îşi face casă acolo.
mi-e dor de o lume mai bună.
şi aş vrea ca toţi să-nţeleagă
că fiecare om în călătoria prin viaţă
e călăuzit de o stea ,ce-o vede fiecare,
în zorii zilei, dimineaţa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu