luni, 22 decembrie 2008

Sorbeam din cupa amărăciunii
când m-a stropit în faţă
adevărul crunt al vieţii
mi-a smuls ultima speranţă.
si-a curs o lacrimă,
apoi a doua,
şi-n palme tu mi-ai curs
ca roua.
tu eşti licoarea fermecată
ce-alungi teama de îndată.
tu eşti stea între stele
cea mai curată între ele.
de ce-al meu suflet
l-ai furat
de ce pe gânduri eu am stat,
când braţul tu mi l-ai întins?
când tu cazi,
vezi tu...cad şi eu
tu mă ridici
precum un zeu
şi cu privirea-ţi fermecată
alungi tot greul de îndată.
sunt umbra ta,
şi vânt şi apă;
aş vrea să-ţi fiu
şi nea şi ploaie
să-ţi cad pe umeri goi, şiroaie.
să-ţi umplu visele cu stele
tu să fii rege între ele.
peste oceane de emoţii
să navigăm în voia sorţii.
când norii negrii se arată
şi frica mă cuprinde toată
tu-mi eşti lumină şi-mi eşti soare
o flacără biruitoare
domnind peste-al meu suflet laş,
deschizi iubirii-un nou făgaş.
cu pana-ţi scrii pe-a mai grea tâmplă
"În viaţă totul se întâmplă...
Cu un motiv".

1 comentarii:

valy spunea...

Mai trec pe blog/uri din cand in cand
Sa alin suferinte,
Si nu fur suflete cuminti
Ci doar alin dorinte.

Sufar si eu de dor si chin
Si nimeni nu m-alina,
De-aceea vin si va colind
S-alin chemari din umbra.