sâmbătă, 27 decembrie 2008

Scrisoare pentru îngerul meu păzitor


O lumină se zăreşte pe bolta neagră-a nopţii
O stea apare din nimic şi luminează sorţii.
Un veşmânt imaculat, două aripi albe
Înconjurate de crizanteme şi lalele dalbe,
Un trup curat, neîntinat se iveşte din neant....
C-un zâmbet iubitor şi cald în jur priveşte
Trandafirul uscat din vază înfloreşte.
„Eu sunt cel ce apără” rosteşte.
„Dacă vreo dorinţă ai, vorbeşte!”

Privesc oamenii săraci,
Privesc oamenii-mpăcaţi.
Privesc pasărea de după geam,
Privesc peştele de sub ocean.
Privesc oamenii ce dispreţuiesc,
Privesc oamenii ce se iubesc.

Analizez contrastul şi grăiesc:
„Vreau ca minciuna să dispară,
Adevărul să apară.
Vreau ca ura să se facă uitată,
Generozitatea să fie-nvăţată.
Vreau fericire şi iubire,
Să nu existe dor sau despărţire!
Să nu distrugem tot ce ne-nconjoară,
Căci mai târziu noi vom simţi
O bucurie-amară.
Nu vreau tristeţe, vreau credinţă!
Să ne-ajutăm, să ne iubim.
Nu vreau durere, vreau dorinţă!
Să nu minţim, să nu rănim!
Vreau ca toţi spre lumină să pornim!”

Îngerul zâmbeşte
Timpul se opreşte.
Lumea se schimbă
Ca reflectată-ntr-o oglindă.
...........................................
Ceasul iar porneşte
Timpu-ntinereşte.
Îngerul se-nalţă
Cu o altă faţă.

0 comentarii: