Poezia

Poezia este pentru mine mai intai viata, inainte de a fi arta. Este un lucru esential, o revarsare fireasca a inimii mele. Sufletului uman nu-i place golul si acolo unde il gaseste, pune poezia. Cred ca poezia nu poate exista fara emotie sau fara o miscare a sufletului care sa o vegheze pe cea a cuvintelor. Avem nevoie de poezie pentru a trai mai frumos, pentru a fi fericiti si a ne bucura de viata. Fiecare fiinta umana, fie trista sau fericita, are poezie in suflet, dar unii oameni nu stiu sau le este frica sa cerceteze in interiorul sufletului lor si sa gasesca ceva asa de frumos precum este poezia. Imi doresc sa nu pierd poezia din sufletul meu si din viata mea, pentru ca probabil voi deveni cea mai saraca fiinta din lume. Poetul, cu sensibilitatea lui, se apleaca adesea peste fantana sufletului sau, din care se reflecta si ce a fost si ce este si ce mai poate fi, in imagini mobile, faramitate de undele nelinistite. Poetul se scufunda in propriul lui abis. Exista o deosebire intre visator si intre poet. Visatorul, mai atent, pe cand adoarme, simte cum se transforma cuvintele treptat, in perceptii si afecte, pe masura ce se scufunda in somn, apoi cuvintele dispar si inlantuirea cu fenomenele din vis continua de la sine, in mod independent. Totusi, cel care viseaza vorbeste prin somn, el poate fi auzit, este inteligibil. Poetul isi incearca visele in cuvinte, dandu-le cu totul alt colorit si continut decat cel conventional. Acest act al poetului este voluntar, rezulta dintr-o asidua experienta si e posibil numai la omul care stie ce-i poezia. Incerc mereu sa redau o parte din acest crez, care, de fapt, a deschis fantana sufletului meu. Poezia este un lucru minunat si straniu, pe care poetul il plamadeste din haosul lumii prin framantarea sufletului sau. Iar dupa ce l-a zamislit, nu oricui ii este dat sa-l cunoasca. Pentru a-l patrunde, trebuie sa incerci si tu trairile poetului. E o melodie care te invaluie si, pentru a o putea asculta in inima ta, ai nevoie de intelegere, simtire si fantezie.