luni, 22 decembrie 2008

Am deschis ochii şi nu erai aici
Mi-aş fi dorit să te aflu mai devreme
Dar sunt recunoscătoare că cineva sau ceva
Te-a trimis la mine
Eşti ca o stea căzătoare
Pe care vreau să o inalţ din nou
Deşi poate-ai fi vrut să te stingi
Pentru a odihni o durere lăuntrică
Vreau să fiu lângă tine
Şi să sting focul
Ce arde cu înverşunare înăuntrul fiinţei tale
Azi nu ţi-am spus cât de minunat eşti
Şi regret
Nu am rupt o fărâmă din timpul meu
Pentru a te săruta
Şi acum îmi pare rău
Unde eşti acum când iţi simt lipsa?
Eşti motivul pentru care
Am continuat să sper şi să cred în iubire
Şi în puterea ei tămăduitoare
Povestea abia a inceput
Şi îngerii mei cântă un imn
Pe care mereu il recunosc
Atunci când inima mea e pregătită să fie dăruită
În momente ca acestea tot ce vreau
E să stai lângă mine şi să asculţi
Ale inimii mele şoapte
Versuri de mărgăritar dintr-o romanţa pierdută
Închinată ţie
Dar gata să reînvie
Fii călauza mea în întuneric
Şi voi fi lumina ta
Fii încrezător în cărările ce se deschid în faţa ta
Şi am să fac trecutul să pară mai uşor de suportat
Noapte de noapte închid ochii gândindu-mă
Cât de mult îmi doream ca cineva
Să mă accepte aşa cum sunt
Şi iţi mulţumesc pentru faptul că exişti şi îmi dovedeşti
Că mai există în mine ţă
Căci nu totul e pierdut, când o inimă curată se deschide
Ca o poezie fără virgule
Aşa ar trebui să curgă iubirea din sufletele noastre
Ca mierea ce imbălsămează buzele zeilor
Fii inspiraţia mea
Şi am să fiu primavara din inima ta după o iarnă aspră
Fii adierea mea de vânt
Şi am să fiu trandafirul cel mai suav din grădina inimii tale
Iubirea e un sâmbure pur ce trebuie sădit cu atenţie
Noi îi dăm viaţă şi tot noi il ucidem uneori înainte să dea rod
Ghiocelul e vestitorul primăverii
Iar sărutul e vestitorul unei noi poveşti de dragoste
Iţi aminteşti ce mi-ai spus când ma strângeai prima dată în braţe?
“Ştii că nu ţi-aş da drumul pentru nimic în lume…”
Iar eu stăteam ca o pictură intre braţele tale puternice precum o ramă
Şi iţi adoram răsuflarea sperând să faci exact ce mi-ai promis
Vreau să citesc în ochii tăi poezia cea mai frumoasă
Nu îmi promite nimic pentru că totul în viaţa aceasta e spontan
Şi nimic nu poate fi prevăzut
Deci maine daca nu voi fi aici
Ai încredere că o dată cu prima noastră îmbraţişare şi primul nostru sărut
Ai sădit în mine sâmburele unei iubiri gingaşe
Şi de dragul tău nu voi pieri
Nimic nu e mai frumos pe lume decât să crezi cu tărie în sentimentele tale
Şi să le exprimi după voia inimii
Eu mereu am scris când tristă priveam la ploaia de afară
Cuvintele se aşezau singure pe hârtie aşa cum picurii de ploaie băteau în geam
Nu toate poeziile sunt triste şi nu tot poetul e îndragostit
Aşa cum mă simt eu acum
Dar toţi au acea dragoste pentru frumos şi ceea ce se numeste arta
Tu eşti prinţul din povestea mea şi ori de câte ori vei fi departe
În inima mea vei exista, iar când pe chipul meu
Se vor prefigura lacrimi de disperare
Iţi voi scrie fărâme de suflet
Exact ca acum
Cand mi se face dor…

1 comentarii:

valy spunea...

Cum am promis
Tot am venit pas, pas
Si nu doream sa te trezesc
Din somnul tau regesc.

Zambeai prin somn,
Eu te priveam
Si parca visul ti-l vedeam.

Din vis tu mana-mi intindeai
Pe buze degetu-mi puneai
Ca sa nu scot nici un cuvant
Sa-ti stau alaturi si sa-ti cant.

Un cant de dor, un cant de-alint
Si mana-mi parul sa ti-l simt
Si sa te pup pe obrajor
Sa-ti mangai dorul cu-n fior.

Intr-un tarziu am adormit
Alaturi langa tine,
Visam si eu acelasi vis
Dar noi eram pe invers.

Eu eram cel care visam
Si te tineam de mana,
Iar tu cu drag ma alintai
Si imi faceai din mana.

Cand m-am trezit nu mai erai
Alaturi langa mine,
Stateai in colt si tot plangeai
Ca visul tau e-n mine.