sâmbătă, 27 decembrie 2008


M-alinţi cu tarndafiri de rouă
iar ochii tăi sunt mângâieri
îmi e de ajuns atunci când plouă
glasul dulcilor tăceri...

În aştii ochilor de gheaţă
privesc adânc şi rece
petale se trezesc la viaţă
tăcerea nu mai trece

Ascult încet cum inima îmi bate
şi tu asculţi acelaşi gând
din depărtări îndepărtate
aud un glas duios chemând

Şi-n fiecare seară găsesc acelaşi vis
tăcerea de afară mă duce în abis
miracolul iubirii se naşte veşnic sfânt
căci glasul de vioară tăcerea mea a frânt

Din departări albastre te-apropii tremurând
şi glasurile noastre se sting într-un cuvânt
aştept o mângâiere să sfâşie tăcerea
dar tu te pierzi în noapte... eu mă trezesc aievea...

Şi dintr-un strop de soare
al nopţilor de ieri
se naşte o chemare
Glasul dulcilor tăceri!

0 comentarii: