sâmbătă, 27 decembrie 2008

Strop de iubire...


Îmi acopăr ochii
cu o eşarfă albă de mătase
să nu mi-i vezi când sunt
ca două păsări sălbatice.
Am întrebat ziua şi noaptea,
soarele şi luna,
pământul şi cerul,
sufletul şi gândul
unde este câmpul bătut cu albăstrele,
unde sunt serile cu miros de viorele?
Ochii mei încep să semene cu toamna
iar priviri rătăcite sugrumă realitatea.
Îmi acopăr chipul
cu un strop de iubire
Nu vreau să vezi în ochii mei
pata de cer unde zboară doi pescăruşi cu aripile ude,
unde nimeni nu strigă doar gândurile vorbesc
Îmi acopăr ochii
cu un nor întreg de stele
să nu vezi că încă te iubesc.

0 comentarii: