sâmbătă, 20 decembrie 2008

N-am sa va spun...

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.

N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.

Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.

Zaharia Stancu

1 comentarii:

Vilhelm man spunea...

Nici eu nu am sa va mai spun
Cand am sa vin pe-aicea,
Am sa pasesc tiptil, tiptil
Sa fur din poezie
Si sa ma laud la straini
Cu a mea bogatie.

Glumeam desigur, am dat replica poeziei.

Va multumesc si eu acum
Ca ati venit la mine,
Va gazduiesc cu mare drag
Si-am sa va ofer din cand in cand
Un strop de poezie(din cea furata de aici).