Oare are vreun rost această lume fără paradisul nostru pierdut, fără puritatea şi nonşalanţa acestuia? Fără adevărul dar şi copilăria sa?Uitând să mai fim copii uităm de noi înşine şi ne pierdem fiindcă suntem meniţi să fim copiii acestei lumi şi nicidecum adulţii plini de ifose şi aşezaţi pe tagme şi categorii,în acest paradis pe care înstrăinarea de noi înşine l-a transformat într-un imens ospiciu, odată cu ofilirea trandafirilor din sufletele pure care aparţineau paradisului ofilit sau copilăriei acestei lumi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu