Cindva am sa plec.
Nimeni nu ma va mai vedea, fiindca ma voi invesminta in cuvinte. Vesmintul meu va fi tesut din cuvinte ranite, ce s-au dorit cindva frumoase, adunate in urma pasilor care au trecut peste ele strivindu-le.
Voi fi in padure, in mare, in cer, in stele. Copacii nu ma vor certa daca glumesc, nici marea nu ma va pedepsi daca voi vrea sa ma joc.
Voi invata de la stele sa stralucesc pe bolta noptii si astfel voi fi pretutindeni. Iar cind voi sti sa ma ascund in fosnetul marii si in parfumul florilor nocturne, atunci voi fi devenit noapte de vara.
Nimeni nu va sti ca sunt eu si atunci tot ce am de dat, va fi primit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu