Oamenii...

Zi de zi sunt mai dispusa sa cred ca insusirea de capetenie a fiintei umane nu este atat iubirea de sine ,cat ura si invidia fata de altul.Iubirea de sine , in fond, nu e cine stie ce periculoasa. Ura si invidia sunt cauzele relelor.O data cu progresul ,ele cresc si domina scena.
Jaques Maritain:" Istoria lumii face in acelasi timp progrese pe linia raului si pe aceea a binelui."
"Porunca noua dau voua,zice Domnul, sa va iubiti unul,pe altul .Precum EU v-am iubit pe voi, asa voi unul pe altul sa va iubiti."(ioan 13,34)
Obisnuita formula" iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" este inlocuita , pentru ca Domnul stie ca nu toti oamenii se iubesc pe ei insisi. Sunt unii, suparati si bosumflati, care nici pe altii ,nici pe ei nu se iubesc.Domnul, prevazator, nu ia drept punct de referinta dragostea de sine- care poate lipsi- ci dovedita lui dragoste- dovedita cu sange, chin si moarte- fata de oameni, singura specie la care egoismul poate fi infrant de invidie si raca.

" ...sa privesti, sa asculti si sa ai incredere", cu alte cuvinte: sa simti si sa crezi. Ma cam indoiesc in ultima vreme de umanitatea oamenilor. Cei mai multi nu stiu ce inseamna sa fii OM; fie au uitat, fie nu au stiut niciodata.
Asta e ceva la care ar trebui sa ne gandim fiecare. Cei mai multi ar fi tentati sa raspunda afirmativ fara a se gandi prea mult, unii s-ar gandi ca nu sunt dar ar nega, iar restul ar incerca sa redevina oameni. Oare in ce proportie sunt acestia din urma?