Adevarul

Trăim, nu-i aşa, într-o lume din care adevărul a fost izgonit. Parcă toţi, fiecare încearcă să se ferească de adevăr, de lumina pe care adevărul o aprinde. Mai întâi a fost încercarea de a rosti şi trăi jumătăţi de adevăr ambalate frumos şi dăruite cu siguranţa unei conştiinţe încărcate doar pe jumătate de adevăr. Acum, adevărul a ajuns ca un fruct fără coajă, pe care nu mai îndrăznim să-l mâncăm şi rămânem mereu înfometaţi pentru că nu mai avem curajul de a preţui adevărul.
Despre adevăr se spune că „este ca roua cerului: ca să-l păstrezi curat, trebuie să-l aduni într-un vas curat”. Dar noi, nici pe departe nu mai suntem vase curate…
Da, adevărul a fost izgonit din mijlocul nostru, din viaţa noastră şi trăim care pe unde, fără să ne mai gândim la acel far care lumina mările noastre de nelinişti, adevărul.