Iubesc...pur si simplu

IUBESC!Si nu intamplator sriu cu litere mari acest verb atat de riscant,intr-o lume deprinsa mai degraba cu ura.Iubesc la prezent si,implicit pentru eternitate.
Iubesc,deci exist,as putea spune,adaptand un binecunoscut dicton latin.Iubesc copiii,pentru inocenta si frumusetea privirii lor,iubesc adolescentii,pt.setea lor de cunoastere si nestavilita lor sete de libertate,iubesc adultii,pt. zdroaba lor de furnica,prabusita sub greutati si,nu in ultimul rand,ii iubesc pe batrani, pentru ca ei au cea mai mare nevoie de dragoste.Ii iubesc pt.truda lor de o viata,pt.mainile lor ofilite,care pana nu demult au muncit pt.noi,ii iubesc pt.linistea lor profunda,pt.seninul cu care asteapta moartea.De la ei am invatat ca binele nu consta in a trai,ci in a trai moral si frumos,ca inteleptul traieste atat cat trebuie si ca nu are importanta daca mori mai devreme sau mai tarziu,ci daca mori frumos sau urat. Sa mai spun ca iubesc lumina soarelui,armonia divina a naturii,florile si gazele,cu care impart acelasi destin,masurat deopotriva cu nastere si cu moarte ? Iubesc apoi sinceritatea si prietenia,bunatatea si altruismul,iubesc tacerea si rabdarea. Sa mai spun ca iubesc fericirea de-a fi vie si
sanatoasa,de-a putea intelege miracolul caruia ii apartin?Ajuta-ma Doamne sa nu traiesc pe aceasta lume degeaba!Ajuta-ma sa merit norocul de-a fi invatat sa
iubesc.Ajuta-ma ca la plecarea din aceasta viata sa spun si eu asemenea marelui Nichita Stanescu: “As fi vrut sa plec o singura data si sa raman de o mie de ori.”