sâmbătă, 13 decembrie 2008

Cainele si pisica...Povestioara cu talc

Odata, un om statea linistit la o masa din curtea sa si se ospata cu mare pofta din numeroasele feluri de mancare pregatite de sotia sa si de fiicele sale. La picioarele omului s-a asezat, ca de obicei, cainele sau. Privind pofticios la bucatele de pe masa si uitandu-se din cand in cand si in ochii stapanului, animalul credincios isi spunea in sinea sa: "Doamne, da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si sa se sature, astfel incat sa ii ramana mancare ca sa-mi dea si mie macar o bucatica!".
In timp ce cainele statea linistit la picioarele omului, sperand sa i se indeplineasca visul, pisica s-a apropiat si ea agale, atrasa de mirosul imbietor de pe masa. Se alinta usor pe langa piciorul barbatului, pe care de altfel nici nu-l considera stapan, si-si spuse: "Ah, Doamne, fa ceva sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!".
Asadar, cainele astepta sa primneasca macar o bucatica pe care omul se indura sa i-o arunce, mai ales ca isi cunostea stapanul. Pisica insa pandea orice moment sa poata fura. Mai mult, dorea raul omului, pentru ca lacomia o indemna sa nu se multumeasca doar cu ceea ce ar fi primit.
Asa este si in viata! Unii prieteni din jur sunt asemnea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii insa sunt asemenea pisicii, prieteni doar cu numele: mereu cu zambetul pe buze, dar cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.
De aceea cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi insa ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita. Roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.
Si tineti minte: "Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!".

0 comentarii: