duminică, 18 ianuarie 2009

Un inger si o floare...


Zi de zi desenez un înger
udând cu drag aceeasi floare

Îl privesc apoi in nestire
apare... dispare...
apare ...dispare...
si mă trezesc repetat
la aceeasi fereastră
asteptând iubirea
pasăre călătoare

În chip de flacară stau
si inventez lumea,
asa cum stiu
că fără de păcat
ea ar fi trebuit să fie,
apoi
o iubesc cu atâta putere
până ce simt in aer
parfum de vesnicie

nebănuită splendoare
de care nimeni nu stie...

Atât de simplu
o grădină,
doi...
Dumnezeu
si iubire

3 comentarii:

disa spunea...

cata simtire in tot ceea ce scrii, si-o transmiti!

nicol spunea...

Multumesc...

Dana spunea...

Poezia asta e extraordinara...n-am cuvinte!