Nu cred că m-ai creat spre-a fi femeie,
Cum n-ai format o floare care s-ajungă pom.
Mi-ai dat în mână a vieţii cheie,
Nu sunt femeie, însă sunt un om!
De câte ori am vrut să fiu dorită
M-ai înviat, spre-a mă ucide iar.
Se pare că în viaţă am fost ursită
Să dăruiesc, nu să primesc în dar.
Am dăruit iubire cu întreaga-mi fiinţă,
Nu am avut o clipă să nu doară
Şi sufletul îmi cade-n neputintă,
Iar trupu-ncepe încet, încet să moară.
vineri, 16 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu