sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Anotimpul din noi

Primavara din cer si din oameni s-a ratacit prin zapezi si vanturi, lasand usa anotimpului deschisa, doar spre frig si cenusiu. Cand e frig, singuratatea e mai grea. Fulgii lovesc pervazul ferestrei si al inimii , strivind , fara mila sau regret, fiecare clipa in care lacrima tacerii asteapta mangaierea unui cuvant sau a unei inimi. Nimic din noi nu infloreste cand zapezi de ganduri si nelinisti ne arunca prizonieri in catusele singuratatii. Cu siguranta exista si o cheie, dar de cele mai multe ori, e aruncata intr-un ocean de asteptare si dor. Alteori visam , ani si ani, sa vina un salvator care sa ne scape din ghearele insingurarii. Dar zburatorul intarzie... Si daca l-ai intalnit candva si a plecat?Sa mai visezi la o revenire?

0 comentarii: