miercuri, 14 ianuarie 2009

Pasi spre maine...

Ajungi sa realizezi uneori ca trebuie sa inveti sa renunti la unele lucruri ce par a fi o parte integra din viata ta si fara de care crezi ca nu poti exista.
Te zbati din rasputeri sa prinzi valul ca sa te mentii pe linia de plutire, sa nu lasi dezastrul sa te devasteze, dar nu inveti sa renunti.
Aceasta renuntare, insa, te-ar face mai puternic, mai capabil sa infrunti alte infrangeri si mai dureroase.
Aceasta renuntare e o sansa sa pasesti spre maine... sau sa cazi.
Vreau ca pasii mei sa duca spre maine, un maine in care sa pot gandi liber, sa pot privi senin, sa pot trai.
Azi am ales sa invat renuntarea.
Am cules amintirile,
am strans clipele de fericire,
am adunat visele
...si le-am invelit in foite de renuntare, legandu-le pe fiecare in parte cu fire de uitare.
E un pas spre maine...
E un pas ce a costat multe, dar care e inevitabil.



Ce va fi maine!?
Un alt pas... la fel de anevoios ca si asta de azi spre maine...
Un pas spre renutare...

1 comentarii:

O inima... spunea...

Pasul spre maine, e acelasi pas facut spre azi, cu aceleasi sacrificii, zambete sau tristete...insa cu siguranta ca vom avea mai multa intelepciune atunci cand il vom face!