duminică, 18 ianuarie 2009

Un ideal numit IUBIRE...

Cred ca m-am nascut cu un scop - un ideal numit iubire
Ce m-a inrobit, supus, legat cu orbire
De o mangaiere ca o dulce binecuvantare!
Oare, atunci...de ce imi cer iertare!!

Eu simt cum ma afund in fiecare zi
Si palng cand stiu ca niciodata limpezi
ale mele ganduri nu mi s-au infatisat...
Ci doar ca un intins necunoscut, urat, intunecat.

Bucuria e una la o mie de tristeti
Iubirea adevarata - oricat de multe vieti
As fi numarat pe acest batran Pamant -
E una si e lucrul cel mai Sfant.

O simt ca o flacara in sufletu-mi amar,
As vrea s-o sting dar nu pot sa reneg un dar
Asa sunt eu traind ca valurile marii,
Acuma calma, acuma-n pragul disperarii...

Iar daca vreodata sansa fluturava-mi inainte,
Sper ca voi stii a o vedea si a o prinde!
caci da, viata merita traita...
Fie buna, fie rea, orice clipa vibrata, simtita!

0 comentarii: