sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Aripi...


Îmi umplu mâinele cu vise,
iar sufletu-i veşnic hoinar
iluziile-s culmi neatinse,
când zborul este în zadar.

Am pus fiecarui vis aripi
şi l-am îndemnat să zboare,
să se ia la întrecere cu fluturi
să prindă gănduri călătoare.

Să intre printre nori încărcaţi
cu ceaţă şi cu lacrimi ude,
să soarbă roua de pe brazi
s-o dea ramurilor plăpânde.

Să-ntorcă clepsidre cu speranţe
ce-au fost uitate-n depărtări,
iar din iluzii sfărâmate
să întruchipeze alte zări

Am pus aripi viselor să zboare,
spre cerul încărcat de albastru,
gândurilor să le dea candoare
şi iubire, sufletelor noastre.

0 comentarii: