joi, 1 ianuarie 2009

SFAT

Pune-ţi aripi şi zbori peste propriul tău cerc,
Grăbeşte-te să-ţi găseşti cărarea pe care trebuie să mergi
Şi încearcă, să nu tulburi liniştea cârdului de cerbi,
Fii dur omule, când calea în viaţă o alegi.

Grăbeşte-te să-ţi afli gândurile, dar nu-ţi forţa norocul,
Caută strălucirea, chiar dacă nu-ţi ia ochii lumina
Şi lacrimi să nu stingă, când plângi, iubirii focul,
Şi învaţă să găseşti la toate menirea.

Fii tu însuţi, chiar dacă alţii nu vor să recunoască,
Mergi drept, chiar dacă drumul e cotit,
Ocroteşte floarea abisului ce vrea încet să crească
Şi treci demn, pragul acestui destin oprit.

Acceptă iluzia, dar nu crede-n himere,
Nu trece peste dezastru, ignorându-l voit,
Sfidează minciuna şi spulberă visele efemere.
Iar sus, se ajunge cu trudă, peste stânci de granit!

De poţi avea tăria pădurilor în zile cu furtună,
Şi înfrunţi urgia vieţii luptându-te cu ea.
Să iubeşti pasional, ca o fiară nebună,
Şi vii în lumea albă, luând fiinţa ta.

Dacă poţi să pui interesul în faţa plăcerii,
Iar viaţa care trece pe lângă tine să nu dispere.
Să nu simţi umilinţa, sau ascuţita gheară a durerii.
Şi gândul închis în tine, tot timpul să spere.

Al tău va fi universul infinit de mare
Şi pacea şi căldura din inimi, a ta va fi,
Bătaia ceasului biologic în anotimpul ce moare,
Tristeţea, bucuria, visarea, curând tu le vei ştii.

1 comentarii:

Vilhelm man spunea...

In aceste versuri, ma regasesc
Tu-mi dai un sfat pe care sa-l urmez,
Cum ti-am mai spus deja
Nu stiu cum sa-l pasesc.

Sa nu fac o greseala
De-aceea tot gandesc,
Si-opresc universu-n gand
Atat cat timp gandesc.