joi, 8 ianuarie 2009

Pt cei care iubesc "Micul Print"...fragment


Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti
despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate.
Nu va intreaba niciodata: " Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac mai mult? Face colectie de fluturi?"
Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?"
Numai atunci ei cred ca va cunosc. Daca le spui oamenilor mari: "Am vazut o casa
frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis"... si nu sint in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spui: "Am vazut o casa care
costa o suta de mii de franci". "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci.
Tot asa, daca le spui: "Drept marturie ca micul print a existat intr-adevar sta si faptul ca era o
fiinta incantatoare, ca radea si ca-si dorea o oaie. Cand cineva isi doreste o oaie, e o marturie ca exista", ei vor ridica din umeri si vor socoti ca nu esti decat un copil! Dar daca le spui: "Planeta de pe care venea micul print e asteroidul B-612", atunci va vor crede si va vor lasa in pace cu intrebarile lor.
Asa sint ei. Nu trebuie sa le-o luati in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie foarte
ingaduitori cu oamenii mari.
Fireste insa ca noua, celor care stiu ce-nseamna viata, putin ne pasa de cifre! Mi-ar fi placut si mie sa incep aceasta povestire in felul basmelor. Mi-ar fi placut sa spun asa:
"A fost odata un mic print, care traia pe o planeta doar cu putin mai mare decat ei si care simtea nevoia unui prieten..."
Astfel, acelora ce stiu ce-nseamna viata, totul le-ar fi aparut cu mult mai
plin de adevar.

2 comentarii:

Dana spunea...

Sa speram ca vom reusi sa pastram in adancuri copilul din noi, toata viata! Daca-l putem sa-l pastram la suprafata, cu atat mai bine...dar n-o fi riscant?

o aripa de inger spunea...

Da...e riscant macar o particica din gandurile noastre sa ramana pure si ar fi minunat!Multumesc pentru comentariu