joi, 15 ianuarie 2009

Amintiri...si eu...

E atata liniste in jur
Incat imi este teama
Sa vorbesc cu mine insami.
Si-mi zic,ca nu are rost
Sa tulbur linistea
Punandu-mi intrebari.
Dar,aud ecoul gandurilor
Mele spunandu-mi soptit:
"-Taci!mi-e teama sa-ti raspund."

Nu-i nimic în urmă,
doar amintiri presate într-o carte...
Aş putea să adun un colaj
de forme-gând într-o ramă
şi să scriu pe el ,,viaţa mea"
sau pur şi simplu ,,eu ".
Sau mai bine le las să fie
ilustraţii într-o carte nescrisă
Şi merg mai departe cu paşi fără urme,
peste amintiri pe care
le ştiu numai eu.

2 comentarii:

Elena spunea...

"Tristetea pe care o vad în ochii tai se oglindeste in lacrimile mele,
Sufletul spulberat de vise regaseste mangaierea cuvintelor tale
Simt golul din sufletul tau, cum simt soarele care se iveste pe fatza mea
Si totusi ....murim strigand singuratatea"

o aripa de inger spunea...

Ochii - ferestre ale sufletului la care din când în când apar ghivece cu lacrimi.

În biblioteca sufletului meu zac infinite cărţi. Unele dintre ele sunt scrise cu litere stranii pe care mintea nu le va putea percepe niciodata.