sâmbătă, 24 ianuarie 2009
O lacrima...
Pe obrazul încărcat de ani
obosit de griji şi de durere,
o lacrimă-şi croieste drum
spre inima ce suferă-n tăcere.
E târziu şi ceru-i plin de stele
dar cine să le mai zărescă,
doar o lacrimă stă să cadă,
un vis stă să se prăbuşească .
Picături de viaţă se preling încet,
timpul nu vrea să se oprească,
fiecare lacrima ce curge,
e un pic din viaţă omenească.
O lacrimă atat mi-a mai rămas,
în ea -i răsfrânt tot universul,
în ea durerile s-ascund
iar speranţele-şi găsesc mersul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu