vineri, 16 ianuarie 2009

Ai primit o tandră mângâiere,
Ce vis frumos; sau e realitate?
Te-nalţi spre cer, dar nu mai ai putere
Şi cazi din nou şi nu crezi că se poate.

Când sufletul îţi este pus în palmă,
Tu-l strângi tare în pumn să nu îl pierzi,
Rămâi uimită şi cu multă teamă
Încerci să îl cuprinzi, dar tot nu crezi.

Căci eşti orbită de tumultul vieţii
Şi nu mai ai curaj să te-osândeşti
La greul drum şi în vâltoarea ceţii
Ţi-e teamă să primeşti, să dăruieşti.

Şi-atunci rămâi reptilă în pustiu
Să te tărăşti spre cumpene de ape,
Îţi cunoşti drumul; chiar şi eu îl ştiu,
E-n teama ce încearcă să te sape.

0 comentarii: