vineri, 2 ianuarie 2009

Poarta spre mine

In seara asta o sa scriu ...Despre ce? Despre mine si viatza mea din ultima vreme, despre faptul ca simt cum imi fuge pamantul de sub picioare si despre tot ceea ce am invatzat in ultimii ani…
S-a instalat in viatza mea un vartej care ma poarta dincolo de limitele suportabilitatzii. Adaptarea este un cuvant la ordinea zilei pentru mine,adaptarea la schimbarile din interiorul meu,adaptarea la ceea ce se intampla in realitatea mea…
Sunt ca o frunza care pluteste in bataia vantului. Cand voi ateriza si unde, este greu de precizat. Deocamdata sunt implicata in aceasta furtuna produsa de propriile mele alegeri, de propriile mele cautari.
Am invatzat in aceasta perioada foarte multe lucruri noi despre mine…Am invatzat ca increderea de sine este foarte importanta… Am invatzat ce inseamna responsabilitatea propriei vietzi… Am invatzat ca potzi sa fii tu insutzi si atunci cand totul pare impotriva ta si, mai ales in acele clipe este nevoie de puterea de a fi tu… Am invatzat ca implicarea si detasarea pot deveni prietene daca stii sa pastrezi un echilibru… Am invatzat ca dincolo de toate normele si regulile societatzii exista doar viatza ta pe care o traiesti asa cum crezi ca este cel mai bine pastrand in acelasi timp ecologia alegerilor tale… Am invatzat ca renuntzarea este de fapt doar alegerea unei noi directzii si vinovatia renuntzarii exista doar daca ai ales impotriva vointzei tale… Am invatzat ca imi pot pastra independentza prin comunicare si intzelegere…
Atat de multe lucruri pe care credeam ca le cunosc au venit in drumul pentru a-mi deschide o noua poarta spre mine. Credeam ca ma cunosc indeajuns de bine si ca surprizele vor fi mai putzin surprinzatoare. Mi-am demonstrat ca propria transformare depaseste uneori propria putere de intzelegere…

0 comentarii: