vineri, 2 ianuarie 2009


Mereu suntem supusi la diverse incercari. Cele care ne fac oameni cu adevarat nu sunt niciodata usoare. Cu fiecare incercare la care suntem supusi, aflam mai multe despre noi, aflam ca limitele pe care credeam ca le-am atins nu exista, ajungem mai departe de ele si nu stim ce sa facem, nu stim unde sa ne ducem iar la un moment dat ajungem sa ne lasam pasii sa ne poarte si ei ne duc de multe ori acolo unde trebuie. Uneori mai gresim drumul, credem noi, dar de fapt, drumul e bun, noi doar trebuia sa trecem prin acel loc, sa ajungem acolo, chit ca nu vroiam.
Nu cred ca are cineva numai reusite in viazta si ca altcineva are numai esecuri. Dozajul lor difera in functzie de fiecare dintre noi.
Unii dintre noi alegem sa vedem numai ce e frumos, ce a fost frumos in incercarile vietzii noastre. Nu zic ca nu e frumos, dar… atunci nu mai vedem unde nu trebuia sa actzionam cum am facut-o,nu ne mai dam seama unde am gresit iar daca totusi ne dam seama si continuam sa fim tot asa, atunci inseamna ca nu am intzeles de ce am trecut prin incercarea respectiva.
Nu mi se pare corecta nici varianta cealalta in care ne asezam la microscop erorile si nu vedem si partea buna. Nu e bine sa refuzam sa acceptam ca anume acea lectzie trebuia invatzata ,iar daca ne incapatzanam sa ne vedem doar greselile, nici asa nu e bine. Nu are cum sa fie bine sa tindem sa ne anulam ca persoane, sa ne anulam calitatzile si sa ne evidentziem defectele.
Si atunci ce e de facut? Ce putem face cand suntem supusi unei incercari si cand nu reusim sa-i gasim rezolvare? Sa stam sa asteptam ne face sa pierdem “trenul”, sa ne zbatem, e ca si cum am fi prinsi in nisipurile miscatoare si nu facem decat sa ne afundam mai mult.
Pentru mine, singura solutzie atunci cand sunt supusa unor incercari este sa vad ce am facut rau si apoi ce am facut bine, pentru a stabili un echilibru si atunci stiu ca urmatoarea incercare va fi mai grea, dar ma va ajuta sa cresc si mai mult. Pentru asta am rabdare,trebuie sa am pentru ca altfel risc sa o incurc rau de tot,risc sa stric ce am facut bine si risc sa nu cunosc de fapt nimic despre mine. Cred ca mai important decat orice este sa gasesti acest echilibru intre ce e bun si ce e rau in tine…

2 comentarii:

Floare albastra spunea...

Da, teoretic este perfect, sa gasesti totdeauna masura, echilibrul.Totusi, realitatea este mereu alta- incercarile ne surprind, tocmai pentru ca sunt altele, contextul este altul, nimic nu seamana cu ce a fost.Cred ca trebuie sa ai totdeauna curajul sa te ridici si sa continui.Ca in sport.Ajutorul nu-ti poate veni decat din interior.Traim viata , asa cum este, nu cum ne-o dorim, cu bunele si cu mai putin bunele ei.
Asta seara , am auzit ceva care mi se pare potrivit pentru un inceput de an: sa iubim mai mult calatoria decat destinatia.Un an bun iti doresc!

nicol spunea...

"Omul,nu a fost creat pentru a fi fericit,ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa pana la sfarsit"
Octavian Paler.
Multumesc pentru comentariu.