duminică, 11 ianuarie 2009

Poveste despre...a iubi...


Printesa plangea in palatul ei de margean. Ce blestem dureros pentru biata fata. Am sa-l iubesc si am sa-l astept chiar de va trebui sa-l astept o viata. Il iubea ca-n prima zi, poate ca il iubea si mai mult. Erau clipe in care se sufocau de atata dragoste. Ar fi plans dar nu mai avea lacrimi, ar fi strigat s-o auda dar nu mai avea glas, l-ar fi cautat insa nu mai avea putere sa-l caute. Ce frumos i-a spus: "te voi adora cand vei apune, cand voi ramane singur, cand vom fi impreuna, chiar daca va trebui sa te rapesc si sa fug cu tine undeva in lume si de tot, si atunci fiind a mea, te voi adora". Iubirea ei era curata, n-ar fi schimbat-o pentru nimic in lume. Era o printesa frumoasa ca toate printesele din povesti numai ca printesa aceasta suferea cu pasiunea unei indragostite nebune de dragoste. Si astepta cu inima zdrobita de dor, zeci de ani, mii de ceasuri, cu aceeasi nerabdare, cu aceeasi durere si cu acelasi fior. A trecut timpul si ea nu observase cum trece. A spart toate oglinzile, a rupt legatura cu prezentul si a ramas singura cu dorul de el. Ca tot ce nu e etern, i s-a parut intr-o zi ca soarele nu mai rasare, ca se pierde in intuneric si a auzit ca o soapta de vis: "te voi adora chiar daca lumea s-ar sfarsi si chiar atunci a mea vei fi chiar daca va trebui sa te gasesc in fiecare floare, in fiecare suspin si lacrima, te voi adora". Si apoi a inchis ochii si a adormit pentru eternitate.
Povestile de acest fel sunt facute sa doara si de aceea nu sunt scrise sau nu sunt spuse. Ca le cunoastem e altceva, ca le traim in suflet e altceva. Le am redate sub forma de poveste. Cineva foarte drag mie spunea odata ceva foarte frumos, dureros de frumos: "daca dragostea s-ar concentra intr-o imbratisare as prefera sa mor asa, imbratisat".

1 comentarii:

Vilhelm man spunea...

Frumoasa-i povestea si trista,
Dar mai frumos e finalul...din lista.