marți, 13 ianuarie 2009

Cer vietii...

Cer vieţii lucruri simple.
Calde şi colorate
Ca un suflet de copil.
Pentru a trăi curat.

CREDINTA.
Să pierd totul.
Până şi cea din urmă speranţă.
Şi să descopăr că nu mi-a mai rămas
decât Dumnezeu.
Şi miracolul că
Am supravieţuit.

DRAGOSTE.
A-mi păstra intactă
inocenţa de-a crede
în bunătatea şi frumuseţea
oamenilor.
Pentru a-i putea iubi
până la capăt.

PRIETENIE.
A-mi contopi sângele cu al aceluia
pentru care aş săvârşi imposibilul.
Din loialitatea unui pact
scris în miez de noapte.
La lumina unui foc de munte.
Şi îngropat spre a putrezi laolaltă
cu rădăcinile unui stejar.
Ca o frăţie de cruce între cavaleri.

ÎNTELEPCIUNE.
A-mi descoperi feminitatea.
A o desăvârşi spre a deveni
jumătate din chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu.

CUNOASTERE.
Să călătoresc. Să văd tot.
Să citesc. Să ştiu tot.
Să interacţionez cu oamenii. Să descopăr tot.
Să imaginez restul.

TIHNA.
Înserări purpurii
în liniştea unui pârâu de munte.
La gura cortului în care
Te ascunzi de tumultul oraşului.

RECUNOSTINTA.
A nu face niciodată
să roşească
obrazul celor care
m-au învăţat
să devin om.

DATORIE.
„Datoria fiecărui om
este să planteze un pom.
La margine de drum.
Să dea pomană trecătorilor.
Când nu va mai fi”.
Mi-a zis mie bunica.
Eu voi sădi un cactus.
Să le reamintesc oamenilor
frumuseţea.
Şi încăpăţânarea.


ÎMPACARE.
Să mor într-un suspin.
Să ard în cenuşă.
Să mă risipesc în vânt.
Să mă descompun într-o pădure de brazi.
Şi să mă reîntrupez în stâncă.

RASFAT.
Dimineţi de leneveală.
Cu miros de cafea.
Croissante cu unt.
Şi cărţi de anticariat.
Cu oameni din alte secole.
În care te regăseşti.

Cer vieţii lucruri simple.
Şi un om alături de care
să învăţ să le trăiesc.
Sau optimismul
care să-mi facă suportabile
singurătăţile.

0 comentarii: