duminică, 11 ianuarie 2009

Cateodata...

Cateodata mut gandurile in secunde si le presar peste rasarituri de soare imbatranite de oboseala trairilor mereu sublime.

Cateodata imi despic sentimentele in ore iar cu ele mangai somnul tau plin de vise care se sinucid in zori.

Cateodata ma arunc peste lume si ma regasesc nicaieri cu ganduri si sentimente irosite in zadar.

Dar, cateodata, eu ma adun intr-o viata, aceeasi dintotdeauna si pentru efemera eternitate, plangand pentru ca nu am avut timp sa fiu alta.

1 comentarii:

Vilhelm man spunea...

Cateodata ma-npart in mii de bucatele
Si stau in soare cu gandurile mele,
De-acolo arunc catre-omenire
Cate-o bucata...ceva din mine.

Cateodata plutesc de fericire
Si-mpart la toti farame de iubire.

Dar cateodata, m-adun de pretutindeni
Sa fiu eu insumi, sa nu plang din iubire.