Dor...

Ocean de dor răsare,
petalele îmi pătează
cu picături de rouă
şi valul creşte mare,
mă mângâie cu liane
cu peştişori de floare
şi stele curgătoare.

În adâncimea apei
mă scurg printre culori,
pe scoicile albastre,
adorm visând la flori.

Şi cred că soarele apune,
perdelele de flori
sărută patul dulce,
mă îndeamnă să adorm.

În jur e veselie tristă,
strălucitoare perle
în milioane de culori
cu legănat de apă
mă spulberă şi mor.

P.S. Mai crede cineva in cuvinte "scrise" de suflet??