Nu m-a ocolit nici astazi tristetzea...
A venit si m-a cuprins in bratzele-i reci pentru cateva ore cand ma asteptam mai putzin…
Am certat-o ca vine asa inopinant,ca nici macar nu bate la usa sufletului meu inainte.
Mi-a zambit si nu a spus nimic,ma strangea doar in bratze, fara sa scoata o vorba...
I-am spus sa plece pentru ca sufletul meu nu e acasa si nu cred ca va mai fi vreodata,acum e fericit si sper sa ramana asa mult timp de acum incolo…
A vrut sa puna stapanire pe inima mea,dar i-am explicat ca nu e la mine... S-a uitat ciudat la mine si m-a intrebat cine mi-a luat'o...
Nu i-am raspuns...A plecat, suparata…Oare tristetzea nu isi ia niciodata concediu?
luni, 23 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu