Dragostea...

DRAGOSTEA ... o poezie a Vietii, o fila a ei..., inventie a lui Dumnezeu menita a fi sugubeata ; un lucru cat se poate de serios, dar care imbraca haina ludicului... Tocmai ca nu este un lucru usor de invatat si , asemenea unor copii, Dumnezeu a incercat sa ne ademeneasca a ne insusi iubirea intr-o forma cat mai usor de asimilat...
DRAGOSTEA ... o lectie invatata in clipe, in luni, in ani, in timp...sau poate niciodata , de catre noi toti... O fila peste care trecem cu scurte priviri, in graba, in delasare si cu un strop de curiozitate, cei mai multi... O poezie invata de altii cu multa sarguinta si drag, repede, in intregime si rostita zi de zi...
Altii au citit-o doar pana la jumatate, au presupus ca restul se stie...
Sunt si din aceia care nici macar n-au avut dorinta de a invata sa citeasca, prin urmare, nici nu si-au mai batut capul cu un lucru in plus...
Poate -de aceea -putini au ramas cei care stiu , intr-adevar, cum se conjuga corect verbele in manualul iubirii, care stiu cate persoane au verbele si care sunt acestea:
eu tac
tu taci
sufletele noastre vorbesc

eu traiesc
tu traiesti
sufletele noastre se inalta

eu zambesc
tu zambesti
sufletele noastre se completeaza...