Dezamagire...

Merg desculta prin gandurile mele si-mi ud talpile in roua tristetilor stranse de-a lungul anilor. Uitate-s cântecele copilariei. La fel si râsul noptilor de vara, cand priveam cerul spuzit de stele.
Am renuntat la intrebari. Raspunsurile la ele nu se afla aici. Nu in inima oamenilor de langa mine. Acolo, in mocirla dezgustatoare pe care o gazduiesc unii dintre ei, se zbat doar lipitorile egoismului, ale minciunilor si lacomiei.
Poate ca in viata asta am pierdut totul dar m-am câstigat pe mine. E mult, e putin? Greu de raspuns! Insa nu-mi voi pierde nicicând verticalitatea. Imi voi pastra mereu dreptul de a fi eu insami, impotriva tuturor abjectiilor celorlalti. Nu vreau sa schimb lumea, nici nu as putea, presupun. Dar nimeni nu va reusi sa-mi ia valorile. Credinta in bine, in adevar, in lumina, in iubirea care cladeste, nu cea care lasa rani adânci in sufletele oamenilor. Si chiar daca mi-as pierde viata, imi voi pastra aceasta credinta. Nu sunt centrata pe mine, nu fac asta dintr-un orgoliu absurd ce frizeaza fanatismul! Simt doar ca oamenii ar trebui sa nazuiasca spre sensuri mai profunde decat obsesiile lor legate de actiunea verbelor a avea, a detine, a poseda. Cred ca mai important e “sa fii”, decat “sa ai”. Ceea ce “ai” la un moment dat este pana la urma o simpla iluzie. Ceea ce esti…dainuie dincolo de fiinta.
As vrea sa pot abdica de la atata tristete, sa evadez din profunda amaraciune care se salasuieste in mine, invocand drepturi depline. Dar privesc in jurul meu si mi-e imposibil sa mai fac abstractie, sa ma prefac ca traiesc intr-o alta poveste. O lume a non-valorilor promovata cu entuziasm, o sclavie generalizata a ceea ce ar trebui sa insemne conceptul de OM. Am uitat sa fim, am ramas doar sa apartinem, sa reprezentam - de buna voie si fara noima - proprietatea unora. Si ne lasam la bunul lor plac, ne abandonam saraciei, imoralitatii, prostiei, neputintei... Cine ar mai putea trezi lumina din noi, cand s-a pierdut credinta, speranta, dorinta de a lupta pentru mai mult decat bani, putere si orgoliu?