Un om obisnuit

Sufletul este un loc de nepatruns, care cere multe, mult mai multe decat vei putea primi. Nu sunt eu oare un nor care umbreste sentimentele , nu sunt eu o umbra , nu sunt eu un puf care apasa greu peste sufletul omenirii, nu sunt eu o umila pasare ce strica senina cerului, nu sunt eu o piatra de care te impiedici cand mergi pe strada, nu sunt eu oare un imbold al vietii, o faptura pierduta intr-o lume de oameni? Nu, sunt doar o lacrima dulce in apa sarata a marii, doar o granula de piper pierduta in sare, o picatura de apa pe uscat. Daca as fi ca toti, as fi ca voi, ca cei buni, ca cei cu dorinte, ca cei ce aspira la inalt. Sunt doar un om trecator, un strain in lumea cunoscuta, o floare ofilita in lumina, o picatura, o lacrima, o umbra nascuta din sclipirea stelelor, un neant de aripi. Si totusi, sunt un om obisnuit...
Iubesc tacerea ce m-apasa, iubesc singuratatea ce ma impresoara, iubesc intunericul ce imi lumineaza calea, iubesc minciuna caci ma face sa vad adevarul, iubesc clipele de ura caci imi arata iubirea, iubesc mangaierile pierdute pt ca ma lasa tanjind dupa ele, iubesc amagirile pentru ca-mi dau seama ca IUBESC.