joi, 10 decembrie 2009

Vise


Când am împlinit 18 ani o persoană dragă mi-a spus "Urmează-ţi visul pentru a-ţi găsi calea!". Iniţial nu am dat prea multă importanţă acestor vorbe. Acum situaţia oarecum s-a schimbat. Mi-am dat seama că iluziile rămân ceea ce sunt, chiar dacă facem totul posibilul pentru a le materializa, chiar dacă am fi în stare să mutăm şi munţii din loc pentru ele. Se spune că nu costă nimic să visezi. E trist, însă, că multe dintre aspiraţiile noastre nu devin realitate dintr-un motiv sau altul. Ce înseamnă să vezi descurajarea pe chipul oricăruia dintre noi? Ce am putea face în astfel de momente? Mulţi ar spune că trebuie să fim puternici şi să ne repetăm întotdeauna că putem să facem ceea ce ne-am propus, indiferent de piedici şi de obstacole. Câţiva s-ar întreba de ce se face atâta tam-tam pentru o nimica toată. Poate ei au uitat să mai viseze, să creadă că şi rândul lor va veni...


De ce încetăm să mai credem? Pentru că o dată spulberate, gândurile noastre nu isi găsesc puterea necesară pentru a se ridica. Şi te întrebi retoric unde este nota de optimism caracteristică oricui? De ce a început să ni se pară din ce în ce mai greu să zâmbim? Mihai Sebastian spunea în romanul "Accidentul" că viaţa începe mereu orice s-ar întâmpla. La fel este şi în cazul viselor: viaţa lor începe cu fiecare clipă în care realizăm ceva bun pentru ele, cu fiecare zâmbet sau gând optimist.
Să aveţi vise vii!

0 comentarii: