sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Amintiri

Câteodată amintirile bat la poarta sufletului cerând umil un strop de atenţie, de apă vie. Nu-ţi feri privirea! Îmbrăţişează-le ca pe nişte vechi prieteni de care soarta te-a despărţit. Împărţiţi iar o cană de cafea pe fundalul timpurilor apuse şi ştergeţi-vă vremea de pe chip. Opriţi timpul şi priviţi curcubeul trecutului, acea minunată pictură a simţirii pe fondul unor lacrimi cristaline. Lăsaţi aerul mătăsos să vă poarte în lumea halucinantă a fericirii ce-a fost şi nu va mai fi niciodată la fel.



Dansaţi cu bucuria şi primiţi culoarea recunoştinţei unor amintiri pe care le-aţi şters de praf şi le-aţi expus asemenea unor trofee... Trofeele unei vieţi frumoase!
Cand gasesti un lucru important in viata nu inseamna ca trebuie sa renunti la toate celelalte..

1 comentarii:

Anyss spunea...

Ciudat..cantecul asta,si felul in care scrii....imi aduci aminte de bunicii mei(Dumnezeu sa-i ierte)...cei mai buni bunici...foarte tare!:x