De...suflet

Ce a fost nu se pierde daca inima noastra si-a dus freamatul in timp si in suflet. Ce-am invatat, este o povata a vietii pentru viitoarele noastre amintiri. Cautam Iubirea, magica dorinta, spre implinirea noastra…anii trec si noi, oamenii acestui pamant, simtim prin dorintele noastre Ecourile propriilor aspiratii.

Ne privim in oglinda sufletului si dorim unul asemanator langa noi. Nu mai avem rabdare sa fim fericiti. Dar Fericirea este si ea relativa, precum Adevarul. Iar Adevarul absolut este Dumnezeu. Noi nu putem fi Dumnezei ci doar chipul si asemanarea Lui. Caci asa ne doreste: frumosi, iubitori si buni. Pentru noi dar si pentru ceilalti asemenea noua. Ni s-a daruit fiecaruia cate o INIMA. Ca sa bata. Ca sa fie cautata si ca sa caute la randu-i o alta…din ea razbat ca un noian al patimilor vise, dorinti, pasiuni, tot ce e mai frumos si mai sensibil pentru oamenii acestui pamant. Imagini peste imagini se suprapun in inimile tuturor. Este ceea ce ne-am dorit dintotdeauna si dorim si acum.Sunt Ecourile inimii!!!