miercuri, 3 februarie 2010

Confesiuni

S-a zis de multe ori ca nu ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine insuti. Am experimentat aceasta idee si nu e adevarata. Avem nevoie de mai mult, avem nevoie sa ne marturisim cuiva, avem nevoie de cineva care sa ne iubesca si pe care sa il iubim in mod special.



Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in sopata. Nu putem tine discursuri despre ea…nu voi recunoaste decat in fata mea ca ma simt singura si uneori prefer sa mi-o ascund si mie!!


Exista momente cand confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea unor probleme…dintr-o data descopar ca imporatante sunt doar viata, iubirea si moartea ! restul e spectacol, alergatura, amagiri! Si nu ar avea rost sa protestez…nimeni nu mi-a promis nimic cand m-am nascut!


Din pacate nu stiu sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, cat de mult ii iubesc! Imi ascund, din proasta pudoare ori din timidiatate ori din mandrie prost inteleasa nevoia mea dureroasa de ei, recunostinta pentru tot ce mi-au dat, regretele pentru tot ce nu le-am dat eu! fiecare valoreaza exact atat cat a iubit…probabil ce-a mai mare nefericire e, nu sa nu fi iubit, ci sa nu te poti exterioriza! oamenii din jurul meu m-au facut sa inteleg ca nu sunt destul de puternica pentru a nu iubii pe nimeni! iar dragostea, ne ridica in proprii nostrii ochi…si cat de mult as vrea sa fiu asa cum ma vede celalalt! am avut norocul sa descopar ca dragostea este unicul adevar important si absolut intr-o viata care nu ne da numai daruri relative! si n-am fost ipocrita! Am iubit si iubesc si eu!


Uneori ma simt o fiinta cu frigiditate emotionala incapabila sa invete din propriile greseli…prietenii m-au invatat ca nu trebuie sa ma bazez pe ei!


M-am convins ca sinceritatea absoluta nu e cu putinta! Exista in noi pudori, bariere si ipocrizii pe care nu le putem depasii! Si nu jucam doar pentru altii comedia de a vrea sa parem mai buni, o jucam si pentru noi!


Adevarul este ca nici macar astazi nu poti sa crezi ca viata e doar o stare de tranzit,ca am aparut undeva intr-o gara, pe urma am trecut din gara in gara, din tren in tren,mergand spre nicaieri,pana ce undeva,pe un peron sau intr-un vagon ,murim!Privesc viata ca pe o calatorie,viata in care am gustat si bune si rele,in care am simtit si frigul si caldura,viata in care am simtit iubirea!!!

1 comentarii:

Ioan Alexandru Tantar spunea...

http://nazireat4him.blogspot.com/2010/02/soviet-story.html

“The Soviet Story”, în regia lui Edvins Snore. „Povestea sovietelor” – povestea masacrelor politice puse la cale în numele unor utopii dictatoriale criminale: comunismul şi nazismul. Merita urmarit.

Urmareste acest film si roaga-te ca toti criminalii de razboi sa se pocaiasca si sa recunoasca public atrocitatiile facute. Acestia sunt inca in viata azi, au functii si pozitii, medalii si onoruri.

Sa putem transmite acest adevar groaznic, cat rau au facut ideologiile marxiste de exterminare a populatiilor.